Page 57 - 1930-04
P. 57
C R O N I C A 2 5 7
faţă dc ca. Elementele bizantine şi inrâurile apusene sau de peste apă a lui Szechenyi. călătorul se crede intr'un ţi
contopit şi au dat ceva nou. care nu se mai întâlneşte aiu nut de munţi, departe de largile orizonturi. Ţinutul de
rea. Urmele vechilor stăpâniri, fie spirituale, fie politice, s’au munţi nu c insă decât o chec mai lungă, cu cele două şoseU
ros şi nu se mai descopăr decât de ochi foarte ageri. In stra tăiate in piatră, pe poale. Câmpia c aproape şi ea se des-
tul apusean, in Transilvania şi in pământurile româneşti des voltă liberă de-astânga. spre Miazănoapte. Vaporul aleargă
făcute din fosta Austro-Ungarie. urmele civilizatei germane cu apa şi parcă nu se mişcă, pentru cel care ar privi in acea
sunt vădite, in monumente şi in obiceiuri. In stratul meridio parte, cu un peisaj aproape neschimbat. Lunca e joasă şi
nal se Întâlnesc moschee şi Turcii mai poartă fes. La Ră inundabilă, cu păduri de sălcii sau de plopi argintii, bătrâni
sărit apele rusismului but marginea ţârii şi pe alocuri au de sute dc ani şi puternici ca nişte catedrale, cu porturile
inecat-o. Slavi. Germani. Turani stau ca nişte insule intr'o aşezate dc multe ori nâuntru. pe o prispă mai ridicată, până
marc latină şi dau iluzia de microcosm locului şi oamenilor. unde fluviul nu se poate inălţa. Din loc in loc marinarul
Iată România de astăzi, care trebue văzută repede de cei salută gura câte unui mare râu, cu adânc răsunet pentru
cari doresc s’o mai cunoască in această frumoasă alcătuire Români. Jiul. Oltul. Argeşul. Şi iară se urmează bălţile,
de mozaic. Sunt mari puteri la lucru care-i vor schimba in ostroavele şi pădurile. Spre Miazăzi ţărmul bulgar se men
curând caracterul şi o vor a propui dc o mai strânsă uni ţine înalt şi pietros, ca o margine dc podiş, şi scoate şi mai
tate. Viaţa naţională a unui popor tânăr de 13 milioane de mult in relief caracterul plan al României din faţă. Portu
suflete abate in calea ci totul. Calea aceasta nu e decât un rile sunt aşezate pe cele două maluri perechi, perechi şi
făgaş natural, in care istoria crezuse că poate să pună ici. uneori stau aşa. numai cu numele schimbate, şi nici ele tot
colo piedici in cursul secolilor. Tot ea a trebuit insă să le deauna. încă dela Bizantini şi mai dc departe. Dunărea nare
dea la o parte. oraşele cu perspectivă sau cu urme medievale ale Rinului,
Cine vine cu trenul din Apus străbate până la Bucureşti, nici castelele Loarei sau uzinele Elbei. dar aminteşte călă
pe la orice graniţă ar intra, toate înfăţişările geografice şi torului atent, cu uriaşele ei intinderi şi cu rămăşiţele dc isto
culturale ale ţării şi rămâne nedumerit tocmai dc varietatea rie. o literatură şi o viaţă, care il ţine prezent pe Herodot sau
lor. Nu e cel mai bun mijloc de inţclegere a pământului il cheamă din secolul lui eroic pe Alexandru cel Mare. in
şi a istoriei lui. şi c tocmai cel mai folosit, pentrucâ luptă pc-aici cu Geţii, părinţii, după încrucişarea romană, ai
e cel mai firesc şi mai comod. De la Miazănoapte, dinspre Romăniloi* de astăzi. Stăpânirea turcească n a încetat pe ma
Polonia, călătorul după şesul ondulat al Galiţici. trece dca- lul drept decât de cincizeci de ani şi zidurile Je cetate sau
lungul Prutului cu vedenia spre Apus a munţilor, care sunt stâlpişorul cu balcon lângă stele al minaretului, sunt o măr
o continuare, şi a orizontului liniştit care anunţă Rusia, la turie.
Răsărit. Intrarea in România se face ca pe gâtul de butelie Dela cele două porturi aşezate tot faţă in faţă. Olteniţa
al Bucovinei. înconjurat de toate părţile de Slavi. înalţi şi şi Turtucaia. Dunărea nu mai face graniţă, ci curge in În
roşcaţi, in porturi dc culoare tare. Pe urmă prin toată va tregime pe pământ românesc. Prin bălţile care incep şi se
lea Şiretului atât dc moldovenească, drumul c numai peisaj continuă cu mici întreruperi până la Mare se adăpostesc
stilizat, cu coline şi sate albe. până când cu pătrunderea cele mai bogate cârduri de peşti din Europa şi poposeşte
în Muntenia, muntele se apropie şi drumul ll ţine mereu in un păsăret, dela auşeul cât degetul până la pelicanul uriaş,
vedere cu creste de 2000 de metri in nori şi zăpadă : numai şi dela rândunica de apă până la cormoranul hieratic ne-
dela marele nod de căi ferate, Ploeştiul. el se abate perpen mai întâlnit in alte părţi. Peisagiu! e unic. In el trăeşte şi o
dicular In şesul neted ca o masă de olar. populaţie deosebită, pescari sau negustori, iuţi şi întreprin
Dinspre Cehoslovacia, pe la Halmei. linia ferată ţine gra zători. cu elemente greceşti foarte vechi prin oraşe, şi cu
niţa de câmpie pe zeci de kilometri, aducând aminte de Ruşi la sate. plecaţi de un secol şi mai bine din Rusia din
lunca cu revărsări a Tisei şi de începuturile pustei ungu pricina persecuţiilor religioase, şi aşezaţi aici. mai ales in
reşti. ca să cârmească apoi pe valea unuia din Crişuri. să Deltă, ca să trăiască in libertatea apelor şi cu meseria e-
tae munţii, să străbată tot podişul cu văi şi cu coline al Ar vanghelicâ a vânătorii peştelui. Vălcovul cu punţile lui ar
dealului. să urce Carpaţii şi pe Prahova in jos să ajungă cuite peste ape. cu străzile-canaluri şi cu casele in Dunăre
in inima câmpiei. Aproape acclaş lucru pentru călătorul care e un fel de Veneţie a Mării Negre, foarte primitivă şi origi
vine ţlela Apus. fie dela Budapesta pe la Arad. fie din nală. iar Jurilovca la marile lacuri, atât natural cât şi prin
Franţa sau Italia, prin Iugoslavia, pe la Timişoara, dnun lucr-tri inginereşti legate de fluviu, un port de pescari, ca
cu urcuşuri şi coborişuri, dela insulele de Şvabi şi de Un racteristic pentru oricine vrea să vadă coloniile acestea de
guri. in haine Închise strânse pe trup. in marca populaţiei „Lipoveni" din România. Pe aceste locuri se opresc toamna,
româneşti, in vesminte largi şi de culori deschise. păsările călătoare plecate dela marile râuri şi lacuri ruseşti,
Ar trebui luată calea dc apă a Dunării, lungă prin Ro ca intr’un intâiu popas spre Sud şi un intâiu anunţător al
mânia, dc o mie dc kilometri, ca să se simtă întreagă ori lui. Stau aid câteva zile sau mai mult. după cum sunt veş
ginalitatea aşezării româneşti in aceste părţi de lume. înce tile meteorologice Înregistrate dc capii cârdurilor acestora
putul e ameţitor. Plutirea prin Cazane şi pe la Porţile de Înaripate, şi apoi îşi iau zborul mai departe dealungul Mări».
fier. unde pe un mal incep Carpaţii iar pe celălalt Balcanii, Cetele vechi de oameni ai stepei şi de Ruşi dinaintea anului
e de o măreţie sălbatică şi care-şi caută perechea, nu numai o mie. nu făceau altminteri, când porneau cu flotele lor de
;n România, ci în lume. Odată ajuns in acest uluc. Intre pe bărd cioplite dintr’un singur trunchiu. spre cupolele de aur
reţi Înalţi de sute de metri, păduroşi şi crestaţi, cu drumuri ale Bizanţului. Suntem la pragul Răsăritului...
romane pe margini dela Traian. sau cu repetiţia maghiară
