Page 55 - 1930-5

314 B O A B E D E G R Â U

de schimbare, scopurile şi putinţele redactorului şi colabora­ cuprinsul ţării. Un străin încrezător s ar mira. documentân-
torilor. Ele sunt măreţe. In migăloşia şi Îndârjirea lor. Putem du-se numai din „Glasul Minorităţilor'’, prin ce minune ele
fi încredinţaţi, că nimic din cc-a fost şi sa păstrat in vreo mai pot trăi. Ceilalţi cititori, mai critid. sunt mai de grabă
formă, nu va fi scăpat. Abia dela aceste lămuriri s'a început aplecaţi să se Îndoiască despre tot. şi tocmai pentrucâ re­
lucrarea de pregătire a unei istorii a vieţii şi a unei analize vista încearcă să dovedească prea mult. A purtat Dumnezeu
a operei marelui poet. Cei trei lucrători se chiamă Gh. Bog- de grijă ca pomii să nu poată creşte până la cer.
dan-Duică, G. Ibrăileanu şi Leca Morariu. Putem avea Revista are pentru noi un foarte mare folos. Ea adună In
încredere I fiecare număr tot materialul Ieşit dela lună la lună. în orice
Bucovinenii au privit totdeauna pe Emincseu drept pe publicaţie dc-aid sau din străinătate, care priveşte minori­
umil de-ai lor. Şcoala făcută In Cernăuţi, din clasa a treia tăţile noastre. Ar fi greşit să se socotească pentru aceasta
primară, dela 1858. până în clasa a doua de gimnaziu, repe­ un buchet dc ghimpi, cu ace lungi otrăvite, cu care s'ar izbi
tată. In vacanţa Paştilor 1863, cănd a plecat acasă şi nu s’a In obrazul ţârii. Atmosfera nu e de iubire, dar nid de ură-
mai întors, le dă un oarecare drept. Legăturile încheiate a- Foarte rar atitudinea e numai a unui observator din afară,
tunci. Înrâurirea menţinută totdeauna şi întoarcerile hii Emi- rece şi ascuţit, deşi nid nu se poate spune că ea ar fi tot­
nescu în operă şi gânduri spre aceste locuri ale întâd băeţii, deauna a unui cetăţean ingrijat de bunul mers şi de conso­
sunt o temelie mai trainică. Leca Morariu. tot pe atât cerce­ lidarea colectivităţii. îmi dau seama cât c de greu ca tonul
tător literar cât Bucovinean de baştină, era menit să ajungă adevărat să poată fi nimerit. Materialul străin apoi contri-
la un asemenea tipar de cult al lui Eminescu. total si exclusiv, bue şi el ca de multe ori atirea de către un Român să nu fie
dela finii de colb microscopic al unui strănut biografic, până un lucru prea plăcut. Statutul minorităţilor a dat naştere cu
la fulgerul lung încremenit peste o îmbrăţişare de versuri timpul la un fel dc Stat ideal al minorităţilor. Conducătorii
fără moarte. El s*a pregătit de cale multă şl e drumeţ bun. A Iul îi aduc la cunoştinţă constituţia şi dorinţele prin aseme­
adus atâtea lucruri noul din călătoria în Creangă, atât de nea publicaţii sau prin congrese internaţionale. îşi iau trep­
umblatul! Va aduce şi dc-aid. tat rosturi şi purtări aproape autocrate. Judecă şi osândesc
Bogdan Duică. cel mai scormonitor şi norocos anticar pe nenorodtele State celelalte. încheoate mai de mult şi după
care îl avem. un Torqa al istoriei literare. îşi continuă des­ prindpii ceva mai învechite, de amintiri, de limbă şl de dra­
coperirile multe şi mămnte. Un semn neluat în seamă până goste comună, cu o siaurantă de sine. care ar putea fi haz­
acum pe o foae de manuscris, un nume scris prescurtat şi fără lie. dacă n*ar începe să fie primeidioasă. Printr'o abatere dela
alt adaus, sunt ca nişte lovituri de târnăcop într’un zid care dreapta Judecată, chestia minorităţilor s'ar părea că trebue
acoperea vederea. Acest meşter al infinituu! mic e un lăr- să vie în întâiul rând şi să preocupe mai mult decât chestia
gitor de orizont asupra Iul Eminescu. In puţinele răstimpuri ca întreo. a Statului în sine. în care ele nu sunt decât un
bucureştene. pe care nemângăiatul profesor dela Clui le are element. Printr’o tendinţă mai mult teoretică, din vremea Sta­
sau si Ic smulge, secţia manuscriselor dela Academia Romănă telor de dreot medievale sau absolutiste, atund cănd ten­
şi între ele manuscrisele Iul Eminescu. îl încovoae ca Tntr’o dinţa nu e calculată, chestia minorităţilor se caută să se des­
ruaădune. Iar pentru niaădunile făcute cu asn credinţă, se facă de celelalte, ca să-si albă o existentă si o rezolvare
găseşte totdeauna un Dumnezeu care să răsplătească. Răs­ aparte, chiar cu întârzierea sau cu distrugerea celorlalte. In
plata pleacă regulat, în scrisori recomandate, la Cernăuţi, cazuri, cum e cel de fată. când Unourii conduc această ac­
str. Arh. E. Popovid 4. adresa lui Leca Morariu. ţiune. eî cari. prin nepriceperea tratării, au creat în politica
Ibrăileanu a pătruns în Eminescu tragic. Parcă vrea. In­ Europei problema minorităţilor, toată vâlva desnădăjduitâ
telectual. un răspuns la întreaaa răsboire de până astăzi, cri­ ridicată împrejur apare paradoxală. Au creat problema şi
tică şi socială, cu sine şl cu lumea. Dragostea faţă de poet. s'au sfărâmat de ea. Iar azi. făcându-i-se cel mai dârji în­
e draqostc de bătrâneţe, care nu cunoaşte nld abateri, nid chinători ar vrea să se refacă prin aceeaş problemă, dc rân­
slăbire. dul acesta în paouba celorlalţi.
..Mihal Eminescu" a încăput pe mâini bune. In numărul de Iunie e un foarte documentat articol despre
Asodatia Muzeului transilvan, care n’arc decât o lipsă, că
jGLASUL MINORITĂŢILORReviita d-lui Efemer priveşte lucrurile dintr’un sinqur punct de vedere. Mal suni
lakabffy a ajuns in al optulea an. Iese în trei limbi, română, şl alte reproduceri sau contribuţii, o scrisoare către noi a lui
franceză şi germană, şi arc un punct de vedere pe care titlul Scotus Via tor. un apel al femdîor croate împotriva cruzimi­
tl spune de ajuns. Publicaţia rămâne însă o publicaţie de re­ lor sârbeşti. „Glasul Minorităţilor" trebue ascultat, şi dc noi.
vendicări. prin urmare dc opoziţie şi de polemică. Din acea­ des! e îngroşat ameninţător sau elegiac, anume ca să mişte
stă pridnă. nu starea minorităţilor din România în chip obiec­ pe alţii.
tiv se poate găsi în ea. ci mai cu seamă pricinile de nemul­
ţumire şi întârzierile sau greşelile de aplicare, cu toată exa­ .ALEXANDRU RUSSO~. — A Ieşit intr'o nouă ediţie,
gerarea pasională Problema minorităţilor dela noi are uneori a doua. acea „pagină ignorată din literatura română", care
exact înfăţişarea arătată in „Glasul Minorităţilor'', dar numai trebuia la 1901 să pună în marea circulaţie literară două nu­
pe câte o suprafaţă minusculă. E atund ca un bombarda­ me : unul al scriitorului, cunoscut pe atund numai foarte
ment. dc fapte sau numai dc argumente şi de arguţii. care se fragmentar, şi altul, al tânărului cercetător. Fireşte că Russo
încăpăţânează asupra acestui punct slab. Cine vrea să cer­ a fost mai fericit, şi e singurul caz în care d-1 Haneş n'are de
ceteze adevărul, şi mai cu scamă adevărul întreg, trebue să-şi ce să-i poarte pică. Scriitorul s’a ridicat in lumină, şi el s'a
caute izvoarele în altă parte. Nid un zâmbet nu se întâl­ vădit mai mare decât lumina, dar lumina a ţâşnit din degetele
neşte în tot acest Iad pregătit populaţiilor dc altă limbă din aproape studenţeşti ale autorului acestei cărţi de 180 dc pagini.