Page 56 - 1930-5

C R O N I C A 3 1 5

Studiul e astăzi dealul de învechit, tocmai mulţumiţi exce­ când e vorba dc ramura basarabeană a lui Russo, care era
lenţei lui din anul apariţiei. Mai mi-aduc aminte de vâlva pe un Do nici. cu neputinţă de urmărit sub stăpânirea rusească,
care o stârnise? Eram atunci un şcolar lacom de citiri ameste­ autorul ne serveşte neschimbat acclaş „1901" in josul pa­
cate. Literatura, istoria şi critica ei. mă ispiteau deopotrivâ. ginii, in ioc să-şi fi dat osteneala unei mici cercetări compli­
Nam citit mao carte de mai multe ori şi cu mai multă a- mentare intr'o Basarabie astăzi a noastră ? Grabă, prea multe
prindere decât cele douâ volume mari de istoria literaturii ro­ alte ocupaţii, desconsiderare a acestui op de tinereţe, acolo
mâne până in veacul al XVlll-lea. de Niculae lor ga, in edi­ unde vedeam un prea mare respect, dus până la abţinerea
ţia cea veche ieşită cu cheltuiala lui Al. Calimachi. la Mi­ dela mici adaptări necesare ?
ner va, când era incâ in strada Isvor şi nu se mutase in bu­ Aceste observaţii rămân insă dc amănunt sau cel puţin
levardul Academici. Am crezut totdeauna câ e cea mai bine nu ajung decât pe d-1 Petre V. Hancş şi nu pe Russo, şi nici
scrisă din cărţile marelui istoric Ediţia a doua. mărită cu chiar meritul să ni-1 ti descoperit. Cartea, cu toate nevino­
toată introducerea asupra literaturii populare, nu mi s a pă­ văţiile de pe alocuri, se citeşte cu drag. Multele citate o aco-
rut niciodată la inâlţimea celeilalte şi băiatul din mine nu-mi per cu adevărate răzoare dc flori.
dă voe s'o accept. Intr'o bună zi a apărut în acei ani. Intr'o
clasă superioară de liceu, d-1 Petre V. Hancş. ca profesor ARTA POLONEZA LA BUCUREŞTI. — Intre acea
de română şi cu aureola descoperitorului lui Russo. Era o trecere prin sălile muzeului Toma Stclian din a doua jumătate
clasă care se pregătea pentru i lui Iunie când a fost expusă
evoluţia spre cultul educaţiei acolo arta modernă poloneză.
fizice de astăzi, ceată nerăb­ fi astăzi, am putut să puiu o
dătoare de precursori, şi fără călătorie dc aproape douâ săp­
să ştie sau să vrea să ştie pe tămâni in Polonia. Condeiul
cine are inainte. Eu, ca un capătă altă siguranţă.
rămas in urmă. ştiam. Profe­ Cred că nu jicnesc pc d-1
sorul era şi el tânăr şi credea Olszcwski. descopermdu-1 ca
că trebue să ne ia uşor. Odată adevăratul infâptuitor al ex­
a cutezat, nu numai să mă în­ poziţiei. E o ispravă care tre­
trebe de unde aveam anumite bue să bucure pc toată lumea,
păreri despre Miron Costin. atât pe aceea restrânsă la pro­
dar chiar să mi le zcflcmi- priile gusturi, pentru arta sub­
sească auzind că sunt din vo­ ţire pusă sub ochi. cât şi pc
lumul al doilea al Istoriei lite­ aceea cu un orizont mai so­
raturii române de Niculac Ior- cial. pentru putinţa dată să cu­
ga. ediţia intâia, cea tipărită noaştem sufletul unei ţări ve­
de Eilip când şedea încă in cine şi prietene, in drept să fie
Isvor şi inainte să se aşeze cu urmărită mai de aproape in­
..Mincrva" lui in bulevardul tre capitală deschisă tuturor
Academiei. Începuse lupta in­ curiozităţilor. Dacă expoziţia
tre „Sămânâtorul" şi „Viaţa poloneză la noi va fi urmată,
Nouă”, iar Petre Haneş era ca răspuns, de o expoziţie ro­
densuşianist. Nu mai e nevoe mână la Varşovia, iniţiativa dc
să spuiu ce eram eu. Ne-am icn îşi va avea şi un al doi­
lotapOM
certat destul de râu şl de a- lea rând de roade.
Muzeul Toma Stclian
ceasta ceartă a avut să sufere Expoziţia poloneză a avut cel
şi Alexandru Russo. puţin patru secţii mari. Era
îmi.parc bine că mi se dă prilejul să mă întorc, cel puţin in întâiul rând. şi mai puternic reprezentată, pictura. Nu a-
In ce priveşte pe ne norocosul scriitor moldovean. Cu tot ca­ inint.se nume. Ele sună prea nou între noi şi se leagă de
racterul anacronic, trcbuc să fim recunoscători „Casei Şcoa- prea puţin. N ar fi drept să se spună că s a ales cccacc pu­
lelor" care a retipărit lucrarea dela 1901. Autorul se poartă tea să facă o atmosferă cât mai poloneză. Erau pereţi în­
faţă dc ea cu toată dragostea de părinte dintâi. Stârneşte de tregi. unde tema şi problemele cromatice te mutau in orice
aceea zâmbetul. EI s'a ferit să facă fie şl schimbările cele sală dc expoziţie apuseană, de foarte bună şcoală şi in ne­
mai elementare şi are respectul unei editio princeps. pe care astâmpăr creator. Dar pânzele şi acuarelele cele mai multe se
n'avea de ce să-l păstreze propriei opere. In mine na se deş­ caracterizau ca ale poporului dc pc Vistula sau din lungul
teaptă cumva, când scriu acestea, contrazicătorul de odi­ Carpaţilor. scene dc sat. ţărance infoiate in rochi, pieptare şi
nioară. Respectul insă al formei dintâi c parcă o desconsi­ panglici dc culori tari, petreceri şi nunţi, dureri şi visuri ale
derare. Zâmbesc numai, când oridccâtc ori apare in text unor oameni cari sunt acolo cum nu mai pot fi întâlniţi la fel
..astăzi" sau ..acum", regulat o notă pusă in josul paginii a- nicăeri. Oricine dela noi întârzia înaintea acestor calde com­
ratâ că c vorba de măreţul an 1901. Nici dacă propoziţia ar poziţii simţea Insă apropierea. Arta dc-aici nu era exotică,
fi fost In versuri şi expresiile „acum" şi „astăzi", in rimă. nu nici in mijloace nici in mediu. Acelaş cer ne-acopere şi lumea
se putea o mai mare stimă pentru scrisul aproapc-studcntului c dc-atâtea ori asemenea. Artiştii nu puteau să ne fie nici
dela Începutul secolului. Ce poate să insemne insă că. atunci ci prea străini Poate că in totul sc bagă de seamă. In afară