Page 66 - 1930-5
P. 66

C R O N I C A


























            zidite  şi  ciudatele  arcade  io  trei  caturi,  cu  stâlpi  dubli  la  cele   cu  turnuleţe  şi  creste  maure.  Barba  cane,  dm  faţa  cetăţii,  se
            de  sus.  se  pierduseră  in  zidărie.  Din  minunatele  fresce  abia   păstrează  ncstricatâ.  aşa  cum  a  dădit-o  pe  aceste  locuri  în­
           sau  putut  curăţa  câteva,  foarte  decolorate,  de  jur  imprejur   râurirea  din  timpuri  uitate,  a  Cruciatelor.  Las  târgul,  cu  for-
            pe  peretele  de  sub  streaşină  monumentală.  Toată  zugrăveala   fotitoarea  hală  a  pânzanlor,  cu  viaţa  mai  mult  de  bazar  o-
            cealaltă,  care  era  aşa  de  deasă  încât  merge  vorba  că  nu  pu­  n  cu  tal  jos.  care  dă  o  icoană  a  negustoriei  de  odinioară  cu
            teai  să  pui  un  deget  pe  ceva  alb  .sa  risipit  pentru  totdeauna.   carele  ei  ferecate  şi  cu  drumurile  spre  Mare  şi  spre  Bizanţ,
            Abia  dacă  se  mai  ghiceşte  pe  rotunjimea  stâlpilor  că  odată   care  au  creat  sau  au  îmbogăţit  principatele  româneşti,  şi  cu
            ei  au  fost  coloraţi.  Dar  in  schimb,  ce  încăpere  e  aid,  pe   muzeul  naţional  de  deasupra,  plin  de  pânzele  uriaşe  ele  lui
           pardoseala  de  piatră  (  Câteva  mii  de  curteni  puteau  să  se  a-   Matejko  şi  intre  ele  şi  de  o  lucrare  argintie  a  pictorului  cu­
           dune  şi  să  se  mişte  in  voe.  priviţi  dela  ferestre  şi  dela  prid-   noscut  şi  la  noi  din  pânzele  dela  castelul  Peleş  JVjdukiewicz.
            voarele  de  sus  de  ochii  regeşti.  Cei  vreo  mie  de  spectatori   Las  biserica  din  vecinătate  a  Sfintei  Mana.  cu  cel  mai  mare
           ai  teatrului  liber  instalat  aici.  cari  ascultau  piesa  lui  Kocha-   triptic  de  sculptură  in  lemn  din  lume.  al  lui  Wit  Stwo&z.
            nowski  intr'o  seară  de  Iunie  din  anul  patrucentcnarului  poe­  mort  undeva  prin  Germania  pc  la  sfârşitul  secolului  al  cinci­
            tului.  nu  umpleau  decât  o  parte  a  nesfârşitei  pieţe.  Piesa  în­  sprezecelea.  cu  dumnezccştii  ochi  cari  au  cioplit  această  viaţă
            via  ca  pe  vremuri,  in  anul  1576,  când  s’a  jucat  întâia  oară   sfântă,  crestaţi  şi  orbi.  pcntrucâ  ar  fi  semnat  fals  o  poliţă.
            lângă   Varşovia,   intr'o   zi   de  iarnă   aspră.  Fusese  porundtă   Pe  peretele  din  stânga  un  alaiu  de  îngeri  desenat  in  culori
            scriitorului  de  cel  mai  'învăţat  şi  mai  puternic  om  din  Polo­  deschise  cereşti  de  Matejko  întinde  ca  nişte  eşarfe  sub  bol­
            nia  de  atuna.  cancelarul  şi  marele  hatman,  făcătorul  de  regi.   ţile  gotice  şi  peste  tragicele  sculpturi  in  lemn.  ale  artistului
            jan  Zumoyski.  Mai  târziu  el  trebuia  să  coboare  in  Moldova   medieval,  nu  se  ştie  de  unde  poposit  in  acest  oraş  regesc
            ca  să  aşeze  pe  Movileşti  şi  să  înfrângă,  in  expediţia  lui  va­  polon.
            lahă,  pe  Mihai  Viteazul.  Din  nou  se  străvede,  ca  in  filigra­  Trebue  in  schimb  să  întârziem  o  clipă  la  biblioteca  Jagel-
            nă.  prin  istoria  poloneză,  istoria  noastră.  Ianuarie  1578!  Pe   lonilor.  nu  pentrucâ  are  peste  un  milion  de  volume.  3260  de
            când  ..Solii"  aceştia  „grea  la  Troia”  Îşi  declamau  plângerile   atlase  şi  manuscrise  rare.  un  manuscris  al  lui  Plato  din  se­
            in  mijlocul  corului  de  fete.  iar  Casandra  urla  despletită  şi   colul  al  nouălea  ;  nu  pcntrucâ  reprezintă  propriu  zis  vechea
            trebuia  să  fie  purtată  pe  braţe,  pe  dinaintea  castelanelor  şi   universitate,  cea  înfiinţată  de  Cazimir  cel  mare  in  1364;  nu
            a  reginei  înfiorate,  Mihnea  Turcitul.  în  Muntenia,  işi  vedea   pcntrucâ  are  o  curte  interioară  gotică,  o  minune,  cu  arcade,
            de  viaţa  Iui  necăjită  intre  boerii  nesiguri,  iar  Ion  Potcoavă   balcoane  cioplite,  chenare  cu  turnuleţe  de  uşi  şi  de  ferestre,
            işi  vărsa  sângele  de  mâna  călăului  intr'o  piaţă  din  Liov,  sub   scâricele  de  piatră  care  duc  la  amvoane  in  zid.  fără  nimic
           oblăduirea  aceluiaş  strălucit  cancelar  şi  mare  hatman,  doctor   imprejur.   de   ameţeală;   nu   pentru   adăposteşte   statuia   lui
            jurist   dela   universităţile   intre   toate   vestite   ale   Parisului,   Copernic  in  mijloc,  al  cărui  astrolab  se  păstrează  in  colecţia
            Strassburgului  şi  Padovei.  Ceasornicul  bâtea  rar,  sus  in  turn.   colegiului  cu  arătarea.  înainte  de  1492,  in  locul  Ameridi  a
            orele  unui  timp  fără  ani  şt  se  amesteca  in  tiradele  monolo-   unui  uscat  necunoscut:  Terra  incognita.  şi  despre  care  stu­
            gate  ale  lut  Priam  sau  ale  Hclenei.  Câte  un  aeroplan,  cu   denţii.  colegii  lui  de-aid.  spuneau  că  desleagă  totul:  solvit
            cele  trei  lumini  de  noapte  apnnse.  tăia  anacronic  cerul  şi  işi   totum.  Nu  pentru  fiecare  din  aceste  daruri  in  parte  d  pentru
            risipea  uruiala  motorului  spre  lunca  Vistulei.  Odată  cu  noi.   toate  la  un  loc.  In  faţa  Cracoviei  regale  a  vremilor  de  mă­
            poate  atâţia  oameni  ai  trecutului,  ridicau  neînţelegători  ca­  rire.  iată.  cu  aceeaş  grijă  întemeiată,  şi  pe  cealaltă.  Cracovia
            petele şi aşteptau să se piardă zgomotul acesta fără noimă.  universitară  ştiinţifică  şi  artistică.  Ce  pierdea  cealaltă,  apăra
             Las  deoparte  alte  colţuri  ale  Cracoviei,  deopotrivă  de  evo­  şi  păstra  aceasta.  Şi  iară  mă  bate  gândul  că  prin  aceste  lo­
            catoare.  Las  cetatea,  cu  zidul,  porţile  şi  cele  trei  turnuri  păs­  curi.  călcând  pc  lespezile  sonore  cu  cişmele  lui  fieruite.  la  fel
            trate.  Ce  trebue  să  fi  fost  toate  cele  patruzeci,  dacă  singur   cu  mine  astăzi,  a  trecut  şi  a  visat  acum  două  sute  cincizeci
            acest fragment cutremură atât ? Numai fortăreaţa rotundă.  şi  mai  bine  de  ani.  cronicarul  filozof.  Miron  Costin.  Nu  ştiu
   61   62   63   64   65   66   67   68   69   70   71