Page 19 - 1930-06

VALER PUŞCAR1U: VALEA ARIEŞULUI 349

cari stau şi astăzi atârnaţi pe coastele Jidovinei *). mai arată un loc de verdeaţă, sau încalecă tăpşa-
Culmea Jidovinei desparte două sate : Ocolişul nuri înguste, unde mai rămâne un petec de pă-
şi Poşaga, ale că­ . mânt, de arat.
ror case se răsle- * De la Lunca la
ţese într'atâta. în­ Sălciua de jos —
cât sub coama pe o distanţă de 9
Vultureselor. nu km. — e unul din
mai ştii de care cele mai frumoase
din ele se ţin. peisagii karstice
Domnia calcaru­ pe care le oferă
lui te înconjoară văile noastre. Nu
de pretutindeni ştii ce să admiri
imbiindu-te spre mai mult. creasta
chei ce se întrec golaşă a muntelui
in frumuseţe, ca cu colţi de mar­
acelea ale Pocio- mură la fiecare
valiştei sau ale cotitură a văei.
Runcului. spre pis­ curmăturile adânci
curile în formă de ce brăzdează po­
turle ale muntelui vârnişul răvăşit de
Scărişoara (1353 puhoaie sau vege­
m.), în coasta că­ taţia îmbelşugată
reia se deschide netulburată decât
gura întunecată a de glasul cristalin
peşterii Belioara Clmpcni. vedere generali al unui pârâu ce-şi
numită şi Cetatea svârle firul subţire
lui Bela. în care s au ascuns Românii in vremuri de apă în albia Arieşului. Sus pe culme un tunel
de bejenie sau spre izbucurile tăinuite in valea străbate muntele, e „Copta cu două guri", mai
Poşăgii. scoţând încolo şoimii ro­
apa din adâncime tesc în jurul unei
la răstimpuri ega­ b o l ţ i u r i a ş e .
le ’). „Poarta Smeilor".
Pe malul drept sub care se ascun­
al Arieşului natu­ de Peştera de la
ra nu e mai puţin Groşi cu nume­
încântătoare; zidul roase rămăşiţe din
înalt de calcar, al u r ş i i timpurilor
M-ţilor Bedeleu- preistorice.
lui. s u s p e n d a t La ele nu pot
c h i a r deasupra ajunge decât tu­
căei şi pajiştele riştii încercaţi, ur­
in care tânguie
spre asfinţit tă- mând poteca pră-
lăngile turmelor păstioasă ce duce
dau un aspect cu din Lunca spre
totul sviţerian re­ culmea Bedeleu-
giunii. lui. Pe aici e şi ca­
Casele cu aco­ lea cea mai scurtă
perişul ţuguiat de ce coboară, furi-
fân se ţin chiar Foto Pmcirlu şându-se printre
lângă peretele ab­ Valea Arieşului la Gftrda de jo» (Scărişoara) numeroasele co-
rupt, atât cât se ilne, de cealaltă

*) Legenda explică in felul următor risipirea cetăţii: ..Ast­ să nu blesteme cetatea, grăind: Risipi-o-ar Dumnezeu, să o
fel au grămădit uriaşii stânci peste stânci şi numai când au risipească, că mare inaltă-i! Atunci cât ai bate din palme
ajuns cu riduitui până la cer şi voiau să găurească bolta puternica cetate se risipi ’ (Silvestru Sioldovan. Zarandul şi
cerească au observat că şi-au uitat sfredelul jos pe pământ. Munţii Apuseni ai Transilvaniei. Sibiiu 1898. pag. 217—218).
Au trimes deci pe o femeie de ale lor să aducă sfredelul. a ) Există două izbucuri pe valea Poşăgii: Fercdcul (pe
Femela se osteni coborând scările şi când privi în sus şi malul stâng) şi izvorul din stânca Bujor (pe malul drept).
văzu cât are să urce, năcăjită cum era. nu se putu stăpâni Cel mai interesant e al doilea, aflat la o înălţime de l / 2 m.