Page 20 - 1930-06

350 B O A B E D E G R Â U

J
parte a muntelui la Coif eşti (Trascău) şi IziH>arele ochiul e furat de muchea goală a Scărişoarelor şi a
(Bedeleu). Runcului. spre Miază Noapte stăpânesc zarea Vi-
Oboseala urcuşului e insă pe deplin răsplătită dolmul şi Dealul Trascăului. iar spre Apus in con­
de priveliştea panoramică desfăşurată de pe oricare tinuarea culmei Leaşului. care domină şiragul îm­
din vârfurile Bedeleului. In faţă. dincolo de Arieş. prăştiat de case al Poşagelor, poţi zări in zile senine

deasupra vâei. Apa ţâşneşte precedată de un zgomot la in­ voit nid să auză de dorinţa tinerilor îndrăgostiţi şi a alun­
tervale care variază după anotimp şi regimul ploilor (10—20 gat din casa sa pe voinicul cioban, ca pe un nemernic. Căci,
minute primăvara, odată pc oră când e secetă mare). Apa vedeţi D-voastră. ciobanul era sărac lipit, iar bătrânul avea
e rece (7°) şi foarte limpede, „ca lacrima stoarsă de dor şi stare bunişoarâ. Şi ciobanul s'a dus. a pribegit în lume, fără
să ştie suflet de om de păsurile lui. La câţiva ani. când s'a
bănat" (S. Moldovan). Şi de acest izvor, ca dc toate feno­
întors cu o turmă de oi. pe care şi-a agonisit-o. iubita sa.
menele naturale care au impresionat mai mult poporul nos­
frumoasa păstoriţă, zăcea aruncată în mormânt. A omorât-o
tru. e legată o frumoasă legendă, pe care S. Moldovan (op.
dorul, s'a uscat pe picioare, cum se uscă floarea lipsită dc
dt. pag. 196—198) a auzit-o de la un ţăran din Poşaga.
rouă. iar la capul mormântului i-a crescut un brad frumos.
A fost odată ca niriodată. a fost pe valea Poşăgii o fată
Gobanul şi-a făcut din el fluier şi cânta seara la mormânt
frumoasă, ca ruptă din soare, cu ochii negri ca mura şi cu
doine atât de înduioşătoare şi dc jalnice, dc ţi se rupea
faţa albă ca spuma laptelui. Ea era fată dc păstor şi păzea
inima ascultându-le. Iar în urmă n'a mai putut purta dure­
adeseori turma tătăne-său pe valea Poşăgii in sus. Tot atunci
rea. ce-i apăsa sufletul chinuit, şi de dor şi de bănat s'a îm­
trăia pe aid un tânăr cioban. Înalt şi zdravăn ca bradul de
munte, încât multe căi şi potecuri ar fi trebuit să cald. ca pietrit. s'a schimbat în stan de piatră care şi azi scoate ge­
să dai dc un voinic asemenea lui. mete dureroase şi varsă lacrimi după iubita pierdută.
Voinicul doban şi tânăra păstoriţă s'au Îndrăgostit foc unul Aşa s'a făcut izvorul (izbucul) acesta, care dâ urlete şi
de altul şi ar fi voit să-şi jure credinţă Ia altarul Domnului, varsă din când în când apă curată ca lacrima stoarsă de dor
câd. zău. spunând drept, bine s'ar fi potrivit şi. Doamne, o şi bănat. De aceea se crede că această apă are putere fer­
păreche mai nimerită nid că ai fi putut găsi in rotogolul a- mecătoare. Qne-şi spală faţa in ea. în noaptea de Sânziene,
cestor munţi. Dar să vede că in cartea sorţei le-a stat scris nu va fi niciodată înşelat nid cănd în iubirea sa.
altcum. Tatăl fetei, un moşneag îmbătrânit în sgârcenie. n'a