Page 25 - 1930-06

Chenar de Szolnay

M i n u n e a }

fară. în dimineaţa zilei de Noembrie. ne­ a început să geamă. Femeia l-a pipăit şi a simţit
gura se întindea grea. ca o pătură, pe pă­ că sub el. cearşaful e umed şi copilul e desvelit. A
Amântul umed. pe copacii goi. Burcuş. lăţosul aruncat plapoma deasupra, iar ea s a dat jos din pat.
paznic al casei, a mai făcut inc'odată ocolul curţii Bâjbâind prin întuneric şi-a găsit rochia pe scaun,
şi şi-a vârât botul prin crăpătura porţii. Din grădina a potrivit-o pe şoldurile-i fleşcăite, a luat un cear­
pustie se auzi un pocnet sec. Burcuş a alergat până şaf pe umeri şi a ieşit, tiptil, in bucătărie. A scos
acolo. Na găsit nimic. O pisică doar a sărit peste un chibrit din cutioara de lemn atârnată deasupra
gard, sau. poate, o cracă uscată a căzut din nucul sobei, l-a frecat de perete şi a aprins lampa şi. din
bătrân. Câinele se întoarse cu paşi agale. In vân­ surcelele pregătite încă de cu seară, a aţâţat focul.
tul stârnit de curând foşneau tulei ofticoşi de floa­ A turnat o doniţă de apă intr’o oală enormă de
rea soarelui, din blana umedă a dulăului picura tuci. dintr’un lădoi a scos o cupă de făină de po­
parcă negura. Burcuş se opri un moment. îşi roti rumb. scurgând-o printre degete. în oală : făcea
privirile prin curte, se îndreptă apoi spre stogul de lături pentru porci. S a uitat, un moment, la doniţa
pale. unde-şi avea culcuşul întocmit încă de la înce­ rămasă goală. apoi. deodată, se îndreptă spre ate­
putul toamnei. Acolo se cuibări până-şi găsi un loc lier. deschise uşa brusc, ţipând cât o lua gura :
potrivit, apoi se culcă încolăcindu-se şi. vârându-şi — Feri. măi Feri. scoală-te odată, doar nu vrei
botul între picioarele de dinapoi. începu să sforăie să dormi până la amiazi.
ca unul ce-şi făcuse datoria cu vârf şi îndesat. Când văzu că băiatul se mişcă, a fugit la foc. a
înăuntru. în cismărie. era încă întuneric. încăpe­ luat oala de pe sobă şi a aşezat-o jos. pe podele,
rea scundă dormea in mirosul greu şi acru de cisme începând să amestece opăritura cu o despicătură
murdare şi de clei. Dintr’un colţ nelămurit se auzia de lemn.
ţârâitul obosit al unui greer. la picioarele unei sal­ Ucenicul şi-a deschis ochii. In atelier era întu­
tele. înfofolită in zdrenţe, o pisică torcea prin somn. neric încă. Masa de lucru abia dacă se zărea şi
Ea dormea liniştită aici. de la miezul nopţii. Aştepta lângă dânsa se ghicea mai mult decât se vedea ca­
în fiecare seară până când Feri. micul ucenic. îşi râmbul unei cisme.
scotea, din dosul unei lăzi, salteaua, ţolul, perna — Cişmele domnului administrator — se gândea
aspră, cu dungi roşii şi albastre. Şi abia apuca Feri Feri. — Astea trebue să fie gata încă astăzi.
să se aciuiască in aşternut, că se şi strecura între Din bucătărie aluneca spre el lumina gălbuie a
creţurile ţolului, temându-se să nu fie alungată de lampei mici. Feri clipea din ochi. şi-i freca cu
nevasta cismarului. pumnii. Picioarele-i slăbuţe pipăiau cu deliciu spa­
Feri dormea şi el. In somn îşi întindea trupu-i tele cald al pisicei. îşi simţea mijlocul şi braţele
vlăguit ; picioarele-i atingeau, din când în când. frânte de oboseală şi unicul refugiu al copilăriei lui
blana mătăsoasă a pisicei : singura mângâiere a devastate : salteaua de paie. — botezată pat doar
vieţii lui. în bătaie de joc — îl ademenea să rămâie. îşi in-
Greerul ţârâia. pisica torcea, băiatul respira a-
dânc, regulat, plescăind din când în când. In curte, 1 ) In agitata mişcare literară a maghiarimii ardelene de
cocoşul bătrân şi galben a dat drumul unui cucurigu după războiu. numele lui Şipos — fost funcţionar in orăşelul
prelung şi răguşit. însoţit de răspunsuri ce veniau de pe Târnava Mică (Diciosânmârtin) — nu şi-a dobândit
din depărtări din ce în ce mai mari. relieful cuvenit decât abia după moartea timpurie din 1927.
La cântatul cocoşului, maistoriţa s a ridicat din Printre povestitorii ardeleni, absorbiţi, in mare parte, de isto-
pat. scrutând ceaţa de afară, prin geam. Era întu­ ricism sau de folklor. Şipos se deosebeşte mai ales printr'un
neric încă deabinelea. O veche obişnuinţă insă îi remarcabil simţ soda], printro adâncă înţelegere pentru su­
spunea cu exactitate că se face de ziuă. Bărbatul ferinţa obscură a celor mărunţi — însuşiri ce răzbat chiar
dormea buştean, trimiţând cu fiecare răsuflare ade­ prin scrisul lui monoton, lipsit de orice podoabă şi abilitate
vărate trombe de duhoare de vin. de stil (Desenele sunt făcute de d-1 Szolnay din Cluj).
Cei trei copii dormeau şi ei liniştiţi. Cel maj mic Nota trad.