Page 26 - 1930-06

3 6 6 B O A B E D E G R Â U

chise. pe o clipă, pleoapele grele. şi. furat de vis. se — N'am ! i-o tăie aceasta, scurt.
pomeni acasă. în satul lui. alergând pe o pajişte Ştia ea că astă noapte, bărbatul ei trebuie să fi
verde. în tovărăşia prietenilor îmbrăcaţi cu toţii in băut mult şi acum îi e lehamite de cafeaua cu lapte.
cămăşi şi ismenuţe albe. în bătaia soarelui. Departe, Puţină slănină afumată şi dată cu ardei iute ar fi
pe malul râului, la umbra sălciilor, gâştile lui ciu­ fost adevărat leac pentru stomacul lui ars de bău­
guleau iarba proaspătă... tură.
— Hăis. hăis ! — striga, vesel, unul dintre copii. Cismarul — minune ! — n'avea gust de ceartă
— Feri. Feri. — auzea ucenicul şi i se părea ca pe ziua de azi. S a ridicat domol. în firida bucătă­
o chemare dulce de glas de copil, pierdut în lanuri. riei a găsit slănina şi întorcându-se cu ea, a aşe­
Chemarea deveni însă şuerătoare ca un vânt rău de zat-o pe masă. Când femeia a văzut aceasta, i-a
seară, apoi ascuţită şi îndesată cu o lovitură de pus înainte, fără vorbă multă, o bucată de pâine
bulgăr : Feri. Feri! — Maistoriţa se opri în faţa şi solniţa.
lui şi zgâlţâindu-1 din umeri. îi striga în urechi : Abia-şi isprăvi maistrul gustarea şi iată : a sosit
— Scoală-te odată, putoarea lui Dumnezeu ! şi calfa şi numaidecât a început să bată nişte pin­
Copilul tresări. îşi frecă energic ochii, îşi culese gele. In timp ce lucra, gura-i umbla fără ncetare :
hainele la iuţeală. încălţă ghetele pe picioarele — Feri. unde-i cutia cu cuiele de lemn ? Feri,
goale. Trase o gură de apă dintr’o ulcică, apoi. dă-mi pila. Feri, pune tălpile la’nmuiat. Unde-i
picurând-o în palmă, se spălă, ştergându-se cu că­ cleiul ? Ia vezi de lustrueşte ghetele astea !
maşa. Din bucătărie se auzia scâncetul celui mai mic
— Ei. hai odată, Feri — se lăsti. nerăbdătoare, dintre copii. Şi, fiindcă ucenicul întârzia să apară,
femeia. copilul începu să urle cât îl ţinea gura. Mama co­
Zoriţi, au înşfăcat amândoi oala de tuci şi au pilului. desfigurată de mânie, începu sâ înjure pe
dus-o la cocina porcilor cari guiţau de nerăbdare. ucenic :
Feri ridică capacul de pe troacă, turnă lăturile — Mânca-te-ar spânzurătoarca. nu-ţi crapă o-
calde şi se uită gânditor la cele două animale care brazul de ruşine ? Stai şi te uiţi cum i se rupe inima
se îmbulzeau şi tremurau de mulţumire, sorbind micuţului! N ai suflet, pungaşule ! A. dar aşa-s ţă­
zgomotos din mâncarea caldă. ranii. lua-i-ar dracu pe toţi.
Nu-mi făcu pontul şi ticăloasa aia de lăptăreasă.
Maistoriţa le scărpina urechile. îi cântăria din
ochi şi. în gând, îşi făcea socoteala cam câte chilo- chiar ieri. Abia a turnat leoarca murdară în cratiţă
grame de untură au să facă până la Crăciun. Feri şi numai ce începe a-i umbla gura că de săptămâna
sta acolo, zgribulind, în ploaia subţire şi rece. ri­ viitoare are să scumpească laptele. Dumnezeule,
dică apoi oala. o duse în bucătărie şi se’ntoarse re- cum ii rabzi să nu le zmulgi pământul de sub pi­
pede-repede. la coteţul păsărilor. Prinse găinile una cioare ? !
câte una, le căută de ou, şi când isprăvi această Făcând pe calul. Feri alerga, cu odrasla plân-
inspecţie, se întoarse în atelier, unde se apucă să găreaţâ in spinare, dintr'o cameră intr'alta. Dar
deretice, deschizând mai întâi geamul mărunt, pătat femeia găsindu-şi subiectul favorit, nu mai tăcea
de muşte. din gură. In viaţa ei amărâtă şi obscură avea o
singură consolare : să ocărască pe ţărani. Se soco­
fn sfârşit şi în camera de alături viaţa a început
jă se urnească. Copiii numai cu cămaşa pe ei. ţo- tea o fiinţă deosebită, superioară : tatăl ei fusese
păiau şi făceau un zgomot asurzitor. Cel mai mic doar ..industriaş" — plăcintar — cum avea grija
strângea cu amândouă mâinile o ceaşcă de lapte s’o spuie. cu lux de amănunte, oridecâteori avea
cald şi. cum sorbea din ea. laptele i se prelingea pe ocazia.
bărbie, pe piept, udându-i cămăşuţa murdară. Cei­ Lui Feri i se tăia respiraţia de atâta alergare,
lalţi doi s’au împlântat deodată în faţa lighianului.. copilul însă se dovedi un călăreţ rezistent şi nu-1
şi au început să se îmbrâncească, gata-gata să se slăbea de loc, îl strângea de gât din toate puterile
ia la bătaie pentru prosop. şi nu se lăsă de joacă până ce maistrul nu-1 plesni
cu dosul palmei. Atunci mititelul începu să urle şi
Se deşteptă, in cele din urmă şi cismarul. Urmări o duse aşa. într'un bocet, până la amiazi. Registrul
câtva timp, mânios, hărmălaia copiilor, apoi se manifestărilor vrednicului moştenitor nu era, de
mârăi la ei :
— Linişte ! altfel, prea variat: sau se juca şi atunci era mereu
în calea tuturor, sau făcea murdărie pe podele —
Nevastă-sa îl apostrofă, înciudată : şi dacă cei din casă nu băgau de seamă se năclăia
—Ai putea să te dai jos din pat. Stai tolănit până'n creştet — sau. în sfârşit, urla.
acolo şi nu-ţi pasă că-mi dau sufletul muncind. Cismarul îi trase o urecheală zdravănă lui Feri
— Tacă-ţi gura — răspunse omul zmulgându-se şi îl imbrânci în atelier.
din plapomă. Puse nişte ciorapi negri, zdrcnţoşi. in-
— Da ce crezi, derbedeule, d'aia tendop cu mân­
făşurându-i. extrem de grijuliu, cu sfoara de is- care ca să mi te zbenguieşti cât ii ziua de mare.
mene. îmbrăcă apoi nişte pantaloni negri, lucioşi ca un pui de baron ? Vezi-ţi de meserie, măgarule,
şi pătaţi de ciei. se spălă sumar şi se aşeză la masă. să te alegi şi tu domn. Altfel poţi pleca acasă, la
— Puiule, dă-mi o leacă de slănină, se adresă porci. Iacă cişmele domnului administrator. Ai să
el. neaşteptat de blând, neveste-si. le pui pingele şi tocuri. Te ia mama dracului dacă