Page 27 - 1930-06

DOMINIC S1POS MINUNEA 367

dimineaţă nu le duci acasă. Dar un lucru să ştii : — Hai mai repede, uliţarnicule. Stai gură căs­
să nu îndrăzneşti să vii acasă fără parale ! cată şi mănânci vremea lui Dumnezeu de geaba, se
Ucenicul se lăsă. moale, pe trepied. îşi potrivi coace tutunul până când soseşti.
cureaua pe genunchi, ridică o cismă şi începu s'o încântat de această improvizaţie spirituală, calfa
examineze cu atenţie. îşi dădu el seama din primul aprinse o ţigară, iar băiatul se aşeză din nou. fără
moment că nu până dimineaţă, dar nici pănă de azi să scoată o vorbă, la muncă.
într'o săptămână n o să fie în stare să facă cis- Nu peste mult. maistrul îşi aduse aminte că tre-
moaiele astea. Pierduse un an întreg măturând, spă­ bue să meargă la primărie in chestia impozitului.
lând vasele. îngrijind de porci şi de găini, făcând — Aştia-mi mănâncă şi capul — mormăi el, în
pe bona oe lângă „doamna" şi pe ordonanţa pe chip de explicaţie, către nevastă-sa. îşi închipuie
lângă maistru şi calfă. Din cismărit n a ajuns să că numai pentru ei am de câştigat.
cunoască altceva decât cleiul şi crema de ghete. Femeia insă ştia că până'n crucea amiezii maistrul
In căpăţâna lui no să mai dea pe
mică gândurile au acasă, c ă c i i n
început să năvă­ drum mai are de
lească in panică. făcut câteva popa­
Ce l-o fi găsit pe suri în c h e s t i a
stăpân să-i ceară şpriţurilor.
a emenea imposi­ Feri a început
bilităţi ? să desfacă tălpile
Glasul maisto- vechi, mâncate, de
riţei îl smulse din pe cişmele admi­
a c e s t e medita­ nistratorului’ mis-
ţii sumbre. tuindu-se în fel de
— Hai la mân­ fel de combinaţii
care, mă. Ia te de cum are să
u'tă dom'le. ce le­ scoată la bun sfâr­
neş. Aşteaptă s. şit această deli­
fie rugat. cată operaţie. Se
Feri ieşi în bu­ uită la bucata de
cătărie unde-1 aş­ piele din faţă şi se
tepta strachina cu înfiorâ la gândul
ciorba de cartofi, că ar putea s'o taie
rămasă de ieri şi greşit.
o bucată de pâine. — Dumnezeule,
Mânca totul, până ce bătaie !.
Ia ultima fărâmă, Până la amiazi
se şterse pe gură Feri mai făcu un
cu mâneca hainei drum pentru o ju­
şi se intoarse d.n mătate de chilo-
nou în atelier, la gram de făină şi
lucru. altul pentru sare.
Răsuci cisma pe A dat o raită pâ-
toate feţele, dar nu nă’n vecini pen­
era .chip să se tru un satâr, a tă­
poată apuca de iat surcele pentru
Compozitie de Szolnay
treabă. Fu trimis foc. iar un sfert
de calfă, după ţigări. Plecă zorit, urmat de stri­ de ceas a trebuit să stea lângă copilul cel mai mic.
gătul ajutorului : A sosit maistrul şi lumea s a aşezat la masă.
— Bagă de seamă să nu cumva să-mi scapi vre După masă. maistrul s a culcat — pe o minută.
una pe jos că n ai ce mai căuta pe aici! cum avea obiceiul să spună — ca să sforăie cel
Feri ieşi pe poartă. Strada era plină de oameni. puţin un ceas.
O trăsură cu doi cai galbeni, frumoşi fugea stâr­ Nu peste mult se întoarse şi calfa. Trimise pe
nind un nour de praf. In faţa măcelăriei băieţii de Feri la poştă, cu o scrisoare, iar el se aşeză la lu-
prăvălie ridicau dintr’o căruţă un viţel înjunghiat. lucru. însoţind bătutul cuielor şi pilitul cu un flue-
In curtea şcolii, copiii veseli se jucau, hohotind. Ce rat neîntrerupt. Fluera din convingere, cu pasiune
n'ar fi dat Feri să se poată prinde în tovărăşia şi astfel timpul trecea ca prin farmec, sufletul aju­
lor ? ! S a întâlnit cu Ionică, ucenicul tâmplarului, torului zburând pe aripi de romanţe, spre ceaţa
şi au stat puţin de vorbă. A intrat. în sfârşit, la trandafirie a viitorului : o idilă, un atelier propriu
tutungerie, a cumpărat ţigările şi a rupt-o la fugă. în oraş...
spre casă. Când domnul maistru s'a deşteptat, ucenicul de$-