Page 29 - 1930-06

C R O N I C A Î ? 1

dt pe unul trcbuc sâ râsfoeşti tot sau să te încredinţezi no­ puternică de d-l Teodor Chindea in „Contribuţii la istoria
rocului. E drept că paginile nu sunt decât o sută cincizeci, Românilor din Giurgeui-Oucului (Tip. Kahan. Gheorghen*.
dar şi numele proprii trebue să fie cel puţin de zece ori pe 151 pag. 55 lei). Pe aceste locuri, unde Moldova caută să
atâta. Eu. care am citit „Aspectele" cu osârdie, m'am trezit se întâlnească pe după munţi ca Ceahlăul, sau prin sînm-
la urmă, când am vrut sâ mă întorc la unii scriitori, cu acest tori. ca aceste chei, cu Transilvania pâduroasă. se dă de o
necaz. Mai ales că scriitorii fiind încadraţi pe genuri, apar mie de ani o îndârjită luptă etnografică. Ea e dintr o vreme
in mai multe locuri. Pas de-i descopere I când noţiunea de naţionalitate sau de minoritate era ne­
Siguranţa in mânuirea materialului duce pe autor Ia ade­ cunoscută şi se pare că va continua şi in vremea cănd ele
vărate acrobaţii- Cititorul e totdeauna mult îndărăt, in ne­ au apărut. Biserică şi Stat au apărat odinioară mai ales pe
putinţă. cum se vede pus. să ţie pas cu călăuza lui. Nu mai cei tari. deşi s'ar crede că nu ei ar fi avut ncvoc de apă­
are încredere in propriile puteri şi. in loc să urmărească su­ rare. Societatea Naţiunilor le-a luat locul, cel puţin in
biectul. urmăreşte numai pe cel care trebuia să i-1 lămurească, unele părţi de lume. Pe-aici nu Secuii, ci Românii au fost
dar in felul acesta i-l acope-e. Acest lucru mi se pare ade­ totdeauna şi sunt şi astăzi cei mai slabi. Cred că mica bi­
vărat cel puţin pentru noi. de dincoace, necunoscâtori cu serică. cu linii bizantine, din faţa liceului, c pentru Românii
desăvârşire ai literaturii maghiare ardelene de după râzboiu. oraşului. Cănd am trecut pnn ţaţa ci nu era zi de sărbă­
învăţatele rânduri ale d-lui Chinezu ar fi trebuit să fie nu­ toare. dar nimeni nu lucra pe schele, la zidăria gata numai
mai introducerea la o antologie in româneşte a scriitorilor din roşu. Să nu putem md astăzi avea mijloacele cerute
trataţi. Iată lipsa cea mai mare. această parte a doua a ca să ducem la capăt asemenea clăd.re. care nu spune mai
„Aspectelor", şi care nu e decât o lipsă a noastră. Nu ni se mult de cât că suntem intr un loc şi că am aprins, un ioc
dă m'jlocul să pricepem, noi nepricepuţii. Se presupune că nu de răsboiu pe culmi, a tâclie gândului !
am fi mai pregătiţi decât in adevăr suntem. Şi iată şi între­ In uiumul număr de pe Iulie al „Glasului Minorităţilor
girea pe care eu aş aştepta-o, celelalte vreo două sute de dela Lugoş ara citit cu mirare aceste rânduri: „Şiirn doară
pagini, cu traduceri de probă, in versuri şi proză din aceşti prea bine că naţiunea dominantă a introdus tendinţa şi preo­
zece ani unici pentru literaţii conaţionalilor noştri de limbă cuparea politică pe toate terenele. ba chiar şi in ştiinţă.
necunoscută, de peste munţi. Dacă nar fi aşa. apoi nar mai apărea cărţi voluminoase,
Minunată carte, in care lipsurile simt prea marele belşug spre a dovedi, de exemplu, că Săcuii sunt de origină ro­
de Însuşiri ! Ea Înseamnă şi social, mai mult decât a putut mână. precum şi alte teme similare" (pag. 261—262). Las
închide intre cele două scoarţe. In Înţelesul acesta .Aspec­ departe că in acelaş articol se face lauda peste două pa­
tele" găsesc mai puternic răsunet intre noi. unde vorbesc gini. in termeni de-o exagerare care dă de bănuit, a obicc-
despre lucruri de poveste, decât intre Ardeleni, unde sunt tivitâţu d-lui C Râdulescu-Motru faţă de minorităţi. Între­
mult mai acasă. Cunoaştem pe Unguri foarte puţin. Trâesc buinţând aceeaş metodă de generalizare, care amestecă „na­
intre noi un milion, un milion şi Jumătate, şi Bucureştiul nu-i ţiunea dominantă" in tot felul de opere sau atitudini strict
preţueşte mai adânc. în sufletul şi in puterile lor. decât pe individuale, am putea decreta, rezemăndu-ne pe părerile
vremuri, când ii judeca numai după Săcuii veniţi la muncă d-lui Râdulescu-Motru. că „naţiunea dominantă a introdus
groasă şi ceva căştig umil şi chinuit. D-l Ion Chinezu ridică tendinţa şi preocuparea de etică socială a auto-criticii celei
o perdea de pe ochi. Privelişti de vis şi de lupte lăuntrice mai neindurate faţă de orice susceptibilitate naţională, oricât
se deschid deodată. Ne-aplecăm peste ele, uimiţi. Ne simţim de îndreptăţită, care-i dă un loc de cinste intre Statele cu
mai aproape de cei cari visează sau se Încleştează In luptă minorităţi". Şi am iscăli tot cu numele d-lui Arthur Balogh.
cu viaţa, înaintea noastră. Ne sunt prieteni şi dragi, fără autorul articolului, numai că atunci l-am pune in materialul
ca ei sâ ştie de unde a venit schimbarea şi poticnindu se tipărit in aceeaş revistă in limbile franceză şi germană, ca
mai departe pe drumul lor cu stele. să ajungă la cunoştinţa mapamondului.
Nu văd pe al doilea, afară de d-l Chinezu. in stare de aşa Cartea despre care vorbeşte d-l Balogh este lucrarea de
minune. doctorat „Ţara Sâcuilor '. a d-lui Sabin Opreanu. profesor
in Cluj. şi nu se gândeşte să dovedească ceeace vrea d-sa.
ROMANII DIN GIURGEUDCIUCULUI. Am fost de „Glasul Minorităţilor" e o revistă de polemică şi nu c ţi­
curând in Ghcorghcni. Coboram dela Borsecul legănat de nută să-şi aleagă totdeauna argumentele. Dar ea ar putea
muzică, pe la Topliţa cea lungă păzită de frumosul mo­ sâ le atunci din altă parte decât din ştiinţă, unde controlul e
nument închinat morţilor In răsboiu şi prin Ditrâul cu fie- imediat şi precis. Atât monografia strict ştiinţifică, a d-lui
râstrae. Oraşul e un centru economic şi un centru de tu­ Sabin Opreanu. cât şi lucrarea de popularizare, scrisă cu
rism. De ad porneşte drumul plin de şerpuituri până la toată documentarea, dar fireşte, cu mai multă căldură, a
Cheile Bicazului. La restaurant, alături de şervet, chelnerul d-lui Teodor Chindea. arată cu dovezi că in Ţara Sâcuilor
iţi pune şi călăuza lacului Ghilcoş. E o cărticică in trei au fost sau a pătruns şi Români, cari au fost maghiarizaţi.
limbi, destul de îngrijit făcută. Partea cea mai slabă e toc­ Lucrul nu poate fi tăgăduit de nimeni şi de-aci până la afir­
mai cea românească, prea plină de stil romantic, descriptiv maţia d-lui Balogh e tot atâta depărtare câtă e dela o cons­
manieră Chateaubriand. Nu înţeleg însă de ce luarea a- tatare de fapt până la o absurditate.
minte a drumeţului se îndreaptă anume către acest lac. nou.
din 1838. prin baraj de surpături, şi cu nume gâlcos. Te­ DE-ALE CIREBIRILOR. Cei mai puţin cunoscuţi din­
meiul rămân tot cheile. Celelalte sunt amănunte, ale natu­ tre Români au ajuns astăzi printre cei mai cercetaţi. Mi-aduc
rii sau ale omului. Sau chiar de-aiti. din această stăruinţă aminte ce figură îndepărtată, de explorator fără frică, lua
asupra amănuntului, apare problema ? Ea e pusă in lumină in ochii mei Ion Malorescu. acum aproape trei zeci de ani.