Page 3 - 1930-06

Parisul

Şcoala Română din Franţa

(Fontenay=aux=Roses)

turii noastre, ci. cel mult. îndreptată pe căile cele
ela începutul sec. XIX încoace drumurile
Românilor spre Franţa, mai bine zis spre bune.
Parisul adăposteşte astăzi Români din toate
D*• Paris, se îndesesc mereu. Pe jos. — ca
Badea Cârţan. — călare — ca nu ştiu care Moţ clasele sociale. După o statistică oficială din 1924
din Câmpeni care suferea, la fel cu toţi ai lui. de aveam în Paris şi împrejurimi (banlieue) 20.518
patima drumeţiei’ — cu diligenţa — ca Ghica, cetăţeni români. De atunci încoace numărul va fi
Alccsandri şi Kogălniceanu. — cu trenul, automo­ crescut de bună seamă. De când in America se
bilul şi aeroplanul am alergat şi alergăm mereu pătrunde tot mai greu. ţăranii români sunt nevoiţi
spre oraşul lumină : ţărani, negustori, intelectuali să schimbe cămaşa albă cu cenuşia bluză munci­
şi mai ales. boieri. Nădejdi şi desnădejdi. bucurii torească şi în uzinele Parisului.
şi supărări ne legau tot mai strâns de „sora noas­ Până cu câţiva ani înainte noi n'am cunoscut
tră cea mai mare”. însă decât uzinele intelectuale din Capitala Fran­
ţei şi — localurile ei de petrecere. Acestea din
Franţa stă de strajă la toate actele mari ale
restaurării noastre politice. O fericită coincidenţă urmă au stors vlagă şi storc încă multă vlagă şi
de interese făcea ca prietenia aceasta să crească averi româneşti. Indignarea poetului are astăzi de
in trona, dela înfiriparea ei încoace. Focul naţio­ multe ori acelaş preţ ca şi la 1870. Cele dintâi
ne-au dat însă o generoasă compensaţie.
nalismului românesc în şcoalele Parisului a primit
cea mai bogată hrană. Cea dintâiu unire acolo s’a Când Napoleon îşi aşeza pe cap. în catedrala
copt : cea de-a doua de acolo a primit cel mai Notre-Damc, coroana imperială, in Capitala Fran­
mare îndemn şi sprijin extern. ţei se găseau doi studenţi moldovalahi. cari stu­
diau dreptul. După douăzeci de ani din doi s'au
Harta spirituală a românismului e străbătută, făcut douăzeci...
dela un capăt la altul de Dunărea influenţei fran­ ..Pe toată ziua diligenţa dela Strasburg sporia
ceze. Au fost momente când apa s a umflat, inun­ numărul tinerilor veniţi la învăţătură" — scrie
dând aşezăminte vechi, naufragiind pe câţiva slabi Ion Ghica. la bătrâneţe, prietenului său Vasile
de înger. Cei buni ai naţiei au stăvilit însă la timp Alecsandri. „In toamna anului 1837 Moldova a
potopul. Dunărea s a reîntors în albie ; din apele dat un contingent însemnat, ajunserăm a număra
ei binefăcătoare cultura românească va sorbi atâta cu mici cu mari la douăzeci şi legăturile de ami­
cât va trăi.
ciţie dintre Moldoveni şi Munteni deveniau din ce
* Influenţa franceză a intrat in sângele nostru. Ha în ce mai strânse şi mai patriotice".
nu mai poate fi înlăturată definitiv din mersul cui- Moldovalahul se îndesa curagios in intâiele