Page 31 - 1930-06
P. 31

C R O N I C A                                          3 7 3

              Iatâ  insă.  ca  o  uimire  dc  sfârşit,  bucăţi  din  Creangă,  tra­  să  le  ingrcuczc.  amânarea  înfruntării  lor;  trebue  cineva,  nu
             duse.  Sunt  cele  Gnci  Pâini  şi  Omul  leneş.  D-na  Lucy  Byng   atât  care  să  ni  le  arate,  ci  care  să  ne  certe  şi  să  ne  împingă
             a  rămas  la  fel  de  îndrăgostită  de  şugubăţul  moldovean.   in  vâltoare.  Dar  Regele  a  venit  pe  urmă.  la  închiderea  cursu­
             Soarta  lui  engleză,  datorită  acestei  prietene,  s'ar  putea  zice   rilor.  De-a  dreapta  şi  de-a  stânga  lor  au  stat  aceste  bună­
             că  abia  începe.  Am  văzut  Intro  corectură  ultimă  un  întreg   voinţe  şi  recunoaşteri  regeşti,  iar  ascultătorii  au  trecut  prin­
             volum  de  vreo  250  dc  pagini,  cu  Amintirile  din  copilărie.   tre  ele  ca  printre  ctitoni  dela  intrare,  intr  o  mănăstire  din
             Capra  cu  trei  iezi.  Harap  Alb  şi  Ivan  Turbincă.  Ei  va  fi   vremurile  mai  aproape  de  descălecare  şi  de  vitejie.  Atuna
             aruncat  pe  piaţă  in  acclaş  timp  in  Anglia.  Canada  şi  Statele   alături  de  placa  de  marmoră  din  1912  a  urcat,  de  cealaltă
             Unite.  Ce-ar  zice  moşul.  In  pridvorul  bojdeucii  lui  din  T>cău.   lăture  a  scenei,  placa  de  marmoră  din  1930.  Optsprezece
             dacă  ar  mai  putea  să  audă  asemenea  veşti  7  Faima  aceasta   ani.  zbuciumaţi  dc  atâtea  valuri,  sfinţesc,  puşi  aici  mârtunc
             i  se  cuvine,  pentrucă  mult  a  mai  iubit  viaţa  adevărată  şi   in  faţa  ascultătorilor  cari  se  vor  urma.  cât  un  secol  şi  mai
             limba  cea  nesclifosită  !  Cununa  împletită  de  degete  harnice   mult.  Universitatea  din  Văleni  şi-a  avut  anul  acesta  încoro­
             engleze  ii  strânge  tâmplele  cu  o  lumină  de  aur.  El  râde.  De   narea  ei-  Regele  a  spus.  pentru  întâia  oară  mai  răspicat  şi
             ce  să  nu  râdă  7  întrebat,  ar  fi  in  stare  să  spue  câ-1  gâdilă,   in  auzul  ţării,  că  vrea  să  fie  şi  un  Domn  al  culturii,  un
             ca  să  nu  mărturisească  adevărul.  Deşertăciunea  literară  a   Brâncoveanu  al  şcolii,  al  tiparului  şi  al  artei,  de  piatră,  de
             venit intre noi mai târziu şi prin mai mărunţi.  culoare şi dc sunet.
                                                               Ascultătorii  Universităţu  libere  au  plecat.  Vălenii  lucrează
              VĂLENII  DE  MUNTE.  —  Dc  mulţi  ani  ziua  de  15  Iu­  numai  in  sălile  de  clasă  şi  de  gospodărie  ale  şcoalci  de  mi­
             lie  umple  orăşelul  din  valea  Tclcajenului  de  o  viaţă  nouă.   sionare  şi  ale  aşezămintelor  cu  traiul  mai  aşezat.  Lebăda
             Multele  lui  aşezăminte,  înfiinţate  toate  la  cuvântul  de  vră­  trebue  să-şi  scuture  peste  basinul  ei  aripile  uriaşe,  ca  o
             jitor  al  accluiaş  om,  şcoală  dc  misionare,  casa  Regina  Elena   chemare de zăpadă. Ce solie ni se pregăteşte 7
             şi  casa  Regele  Ferdinand.  muzee  şi  tipografii,  sunt  numai
             ca  un  uluc  prin  care  se  revarsă.  înviorătoare,  această  viaţă,   UNIVERSITATEA   UBERÂ   DIN   BALCIC.   Cine   intră
             încep cursurile Universităţii populare.         din  orice  parte  in  Balcic.  de  pe  drumul  repezit  al  Bazargi-
              Trenul  are  vagoane  gureşe.  Tineret  necunoscut  şi  câte   cului.  de  pe  şoscluţa  numai  de  trăsură  din  lungul  Mării
             un  om  din  generaţia  mea,  cu  care  ne  privim  furiş,  au  luat   dinspre  Batova  sau  de  pe  valea  cotită  a  Pârâului  Alb,  la
             toate  locurile.  Uite  Blcjoiul,  care  parcă-i  numai  o  mahala  a   multe  se  poate  gândi  înaintea  acestei  cetăţi  a  Soarelui,  dar
             Plocştiului.  Scâenii.  dc  unde.  venit  odată  pe  jos  dela  Valea   numai  că  in  ca  ar  răsuna  dela  o  catedră,  pentru  o  mulţime
             Călugărească,  am  mers  mai  departe  la  fel,  a  doua  zi  de  răs-   ascultătoare, cuvinte învăţate sau inspirate, nu.
             boiu,  când  linia  dc-aicl  era  pustie,  prin  Lipăneşti.  Păcurcţi  şi   Ele  răsună  in  fiecare  vară  de  cinci  ani.  O  pot  încredinţa,
             Scăioşi  până  la  Văleni  şi  la  Drajna.  In  gară  se  deosebeşte,   oricât  de  necrezut  ar  părea,  pentrucă  in  cinci  ani  dc-arân-
             in  mijlocul  lumii  sosite  de  ieri.  Profesorul.  El  iese  de  fiecare   dul  m  am  găsit  de-atătea  ori  intre  ascultători  şi  in  câteva
             dată  in  întâmpinarea  făgăduelii  pe  care  o  aşteaptă.  Zâm­  dăţi  chiar  dincolo,  intre  ascultaţi.  Şi  mai  sunt  destui  cari
             beşte  cu  toată  faţa  şi  o  priveşte.  Apoi  o  întovărăşeşte  până   mi-ar  putea  veni  alături,  in  sprijin,  pentru  adevărul  celor  ce
             in  inima  târgului.  Anii  nu  i-au  slăbit  încrederea.  Biciul  şueră   le  spuiu.  oricât  de  covârşitoare  sunt  locurile  şi  mici  faptele
             prin  aer  tot  ca  acum  douăzeci  şi  cinci  dc  ani  şi  cuvântul   omeneşti între ele.
             înaripat  suc.  ca  steaua  magilor.  întinerim  cu  tinereţea  lui.   Universitatea  liberă  din  Balcic  a  împlinit  intr  adevăr  in
             Timpul  a  rămas  cel  de-atund.  Oamenii  cari  fac  istoria  se   1930  cinci  ani.  Mi-aduc  aminte  incâ  de  întâiul  an  şi  mi-aduc
             păstrează totdeauna contimporani. Numai noi trecem.  aminte  şi  de  alţi  ani.  cari  au  fost  înaintea  lui.  Balcicul  de  jos
              Ascultătorii  nu  sunt  mai  puţini  dc  două.  trei  sute.  Sala   nu  se  făcuse.  In  locul  palatului  şi  teraselor,  umblau  morile.
             nu-i  mai  încape.  Regăsesc  pe  peretele  din  dreapta,  de  lângă   Plopul  cel  mare  se  apleca  peste  nişte  valuri  argintate,  pe
             scenă,  placa  de  marmoră  care  aminteşte  de  trecerea  pe-aia   care  zeii  vechi  ai  Mării  nu  se  temeau,  de  gărzi,  dc  bâra
             a  Principelui  Carol.  Acum  ea  capătă  un  nou  înţeles.  Sunt   sau  de  steaguri,  să  se  apropie.  Un  cafegiu  cu  fes  şi  cu  pi­
             aşteptări  ale  Profesorului,  chiar  din  cele  mai  grele,  care  se   cioarele  goale  aducea  pe  tavă  o  filigrană  aburind  şi  un
             împlinesc  !  La  deschidere  nare  să  fie  decât  Mama  Vocvo-   rahat  venit  din  insule  depărtate,  şi  se  pierdea  pe  după  colţ.
             dului  Mihai.  zâmbitoare  şi  albă  in  cadrul  de  fete  împodo­  ca  intro  firidă.  Râmâneai  singur  cu  filigrana,  cu  rahatul  şi
             bite  in  porturile  cu  râuri  şi  fluturi  din  toate  ţinuturile  ro­  cu  zeii  vechi  ai  Mării.  Dacă  erai  visător,  visai,  dacâ-ţi  plă­
             mâneşti.  ca  şi  cum  trimese  din  toate  unghiurile  ar  fi  venit   cea  viaţa  aveai  de  ce  să  râzi,  dc  potrivelile  ei  sau  dc  tine.
             s'o  înconjure.  Regele  n'are  să  scrie  decât  o  scrisoare,  care   iar.  dacă  n'aveai  putere  să  te  osteneşti  nici  atât,  te  scufun­
             e  iasă  ca  un  nou  document  de  fondare  pus  la  temelia  aşe­  dai in lenea fără gând a Răsăritului. Acesta era Balcicul
             zământului.  Aşezământul  ar  fi  putut  scoate  până  acum  cinci   din 1913.
             mii  dc  doctori,  dacă  încrederea  şi  entusiasmul  sar  putea   Mai  târziu,  artiştii  au  făcut  din  el  un  marc  atelier.  Pe
             pune  în  diplome.  Şcoala  este  în  forma  ei.  nu  numai  docu­  toate  surpăturilc  şi  la  toate  răspântiile,  cu  zarea  albastră
             mentară  după  un  plan  dat.  deşi  rectorul  mai  de  grabă  sfă­  şi  mişcătoare  in  fund  sau  cu  minaretul  tainic,  ii  întâlneai  pe
             râmă  decât  face  tipare,  dar  şi  în  cea  critică,  o  şcoală  toc­  ci.  din  zori  până  in  seară,  trăgând  linii  şi  punând  colori.
             mai  de  încredere  şi  dc  entusiasm.  Lovitura  cade,  chiar  prea   Câte  un  turculeţ.  cu  fesul  fără  ciucure  pe  ceafă  şi  cu  piep­
             des,  dar  ca  să  scoată  scânteia  !  Prea  sunt  mari  şi  stăpâni-   tul  descoperit  din  ilicul  descheiat,  părea  ieşit  dintr'o  pânză
             toare  întunericul  şi  liniştea  !  Puteri  de  muncă  avem  şi  din   a  lor  şi  pornit  printre  ruinele  de  lut.  ca  un  intâiu  locuitor
             altă  parte:  trcbuc  numai  cineva  care  să  le  dea  drumul.  Sar­  al  unui  oraş  nou.  zidit  numai  dc  închipuire.  Din  Noembric
             cinile  nu  lipsesc;  sau  îngrijit  ele  să  ni  Ic  aducă  timpurile  şi  Balcicul  se  muta  in  Bucureşti  sau  in  alte  părţi  mohorite  dm
   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35   36