Page 37 - 1930-06

Intrarea Ia Expoziţia romlnratci de arti delt Amsterdam Intrarea la Expoziţia românească de artă dela Amsterdam

şi dc stele. Drumeţul la munte, dupâce şi-a aruncat sacul legătoare. Aşa şi atunti au început urcările pe munte şi dra­
bine chivernisit in spate, dela merinde până la felinar şi to- gostea lui.
poraş, şi sa pipăit repede pe haine in jos dacă nu-i lipseşte Pentru noi lucrul apare cu atât mai adevărat cu cât în­
nimic, inainte să zică ciobăneşte: Doamnc-ajutâ! să pue tâiul drumeţ care ni-a lăsat o descriere mai încântată a plim­
undeva, la loc uşor de umblat la popasuri, şi Cartea Munţi­ bărilor lui pe dealuri şi munţi e un romantic. Alecu Ruso.
lor. E vrednică. Voiu căuta in două cuvinte s'o arăt celor autorul Cântării României şi întâiul adunâtor de poezie
cari no ştiu. Departe dc mine gândul unei recenzii. Trebuc populară. Cum aşteaptă strungarul oaia cea cu bun lapte
adus intre noi. din singurătatea lui de vântoase şi de stân- la locul ştiut din strungă, aşa a prins el şi nu Alecsandri
cării. duhul muntelui pe ciobanul care ştia plângerea cea minunată, la o coborâre
Muntele na fost descoperit de mult. L-au colindat cio­ dc pe Ceahlău sau de pe alt munte moldovenesc, şi i-a luat-o
banii şi l-au trecut la păsuri călătorii, fie cei paşnici, fie cei ca să ne-o treacă nouă in veci. Altminteri, ca laptele, de
răsboinici. V aduceţi aminte câtă vâlvă a pus in jurul capu­ nemulgere la timp şi de bâtatc, s ar fi stricat şi ea. dc n am
lui lui Napoleon încălecarea Alpilor in plină iarnă şi apa­ fi găsit-o decât in formele decăzute in care mai circulă şi
riţia neaşteptată in câmpia lombar dă Pe acea vreme oamenii astăzi. Iată un dar al muntelui ! La fel cu florile dc sus. care
de ştiinţă abia se gândiseră să se caţăre sus ca să studieze, cresc mai mici decât suratele lor dela câmp. dar au culorile
la început, apăsarea aerului şi legile barometrului. E drept mult mai vii şi mireazma mai ‘îmbătătoare, s'a întâmplat şi
că ciobanii botezaseră, ca pe nişte locuri dc Îndelungă şedere, cu această mândrie a poeziei populare româneşti. Povestea
unele piscuri cu nume ca Rctczatu. Mândra sau Vârfu-cu- e epizodicâ $i versurile sunt scurte, ca nişte bătăi de clopote
dor. şi cântaseră pe urma oilor mânate pe văi la ernatic. dela gâtul unei turme risipite pe o poiană inaltâ. Spuncţi-vi-le
Mioriţa. Muntele rămânea insă temut şi pustiu in mijlocul insă încet, versurile acestea de seară şi de moarte! Tot aerul
vieţii noui a sfârşitului de secol al optsprezecelea şi a înce­ curat al muntelui a intrat in ele şi le-a suflat cu argint. Era.
putului de secol al nouăsprezecelea. Cred că romantismul, cu când a auzit-o şi a însemnat-o întâiul Român cult, anul o
marele cult al naturii, ne-a dat. ca mari corăbicn trecuţi mie optsutepatruzeci şi ceva.
oceanele şi continentele tainice, insulele «cestea înalte dc Turismul de munte organizat n'a început pe pământul
piatră, păstrate neatinse într'o civilizaţie de oraşe, neînţe­ românesc, la noi in România liberă, ci dincolo. In Ardeal, la