Page 36 - 1930-07
P. 36

BARBU THEODORESCU: CASA ROMliNA N. IORGA                             423

          şi  suferinţe,  prin  aceea  că  este  naţiunii  noastre  pe   lului  al  XVII-lea.  ascultând  lecţiile  unui  Antonio
          ţărmurile  Dunării,  de  atâtea  ori  inroşite  de  cel  mai   de  Acqua.  putând  să  scrie  o  istorie  a  întregii  sale
          curat  sânge,  sacrificată  pentru  apărarea  culturii   naţiuni.  întâia  istorie  naţională  in  Europa,  adunată
          creştine  şi  a  ordinei  romane,  sprijinul,  fie  chiar   din  documente,  înaintea  criticei  lui  Benedettini  de
          numai  prin  marile  încurajări,  pe  care  le  dedea  sfor­  Francia.  şi  din  cântecele  populare.  De  aici.  pe  drept
          ţărilor noastre niciodată epuizate.              cuvânt  putem  fi  mândri  de  a  o  înscrie  în  perioada
            Când  Ştefan  cel  Mare.  Domnul  Moldovei,  demn   stilului veneţian, se inaugură la Bucureşti, pe baza
          de  a  fi  intitulat  de  papa                                           tradiţiei  învăţământului
           Sixt  al  IV-lea.  atlet  al                                            padovan  o  şcoală  supe­
          creştinătăţii,  ţinea  sus                                               rioară  care  este  leagă­
          steagurile crucii romane.                                                nul  facultăţii  noastre  de
          In  f a ţ a   cuceritorului                                               filozofie. Şi pe vastul te­
          Constantinopolului.  Ma-                                                 ritoriu al bogatului dom­
           homed  al  Il-lea.  care  nu                                            nitor  inspiraţia  unora
           putea  fi  incă  stăpânito-                                             sculptă  cu  o  nesfârşită
           rul bogatelor  noastre  văi                                              iubire  strălucitoarele  co­
           şi al frumoaselor noastre                                                loane  şi.  atârnând  dea­
           plaiuri,  ambasadorii  săi                                               supra  livezilor  pline  de
          veneau aici pentru a face                                                 viaţă  şi  râuleţelor  lim­
          cunoscut  cât  ..lupta  cu                                                pezi.  balcoanele  splen­
           mintea  şi  cu  braţul”                                                  dide  ale  Renaşterii  ve-
          domnitorul  lor  :  stăteau                                               ncţiene.  Şi  mai  târziu,
          acolo,  lângă  San  Mose                                                  în  secolul  următor,  stu­
                                      O ncunl* ioatncu.1 înaintea Cetei roeeineftl din Veneţia
           gândind  cu  durere  la                                                  denţi  români,  vreo  20.
          pericolul  depărtatei  lor  patrii.  Când.  prin  lipsa   stăteau  aici  şi  copiii  de  negustori  români  din  Mol­
          prietenilor,  prin  clătinarea  Ungariei  regale  şi  prin   dova  lângă  cei  de  aici.  învăţau  limba  aşa  de  dulce
          părăsirea  Poloniei-jagellonice.  războiul  sfânt  fu  în­  care  pare  mai  intâiu  de  toate  un  reflex  al  frumoa­
          trerupt.  nu  fără  a  ne  afirma,  noi  singuri  în  Orientul   sei naturi...
           creştin  european,  dreptul  nostru                                Dar  aceasta,  nici  cămin  şi  nici
           la  o  viaţă  liberă  neinfluenţată  de                          hotel,  ci  asii  pentru  intelectuali,  e
           otomanismul  islamic,  când  mâi­                                închinată  altor  scopuri.  Veneţia
           nile  obişnuite  sâ  poarte  spada                               nu  e  un  oraş  care  să  fie  cunoscut
           însângerată,  se  domoleau,  către                               intr’o  săptămână  de  vizite  gră­
           frumuseţile  profund  simţite  ale                               bite  ce  sfârşesc  prin  cumpărături
           operelor de artă ale poeţilor stră­                              dela  fabricile,  de  altfel  demne  de
           buni,  o  prieteni  veneţieni.  se  ’n-                          orice  atenţie,  de  sticlărie  şi  dan­
           toarseră  toţi  acei  mari  domnitori                            tele.  E  aici un  suflu  gingaş, com­
           cari  căutau  in  operele  de  artă  o                           plex.  obişnuit  a  vorbi  numai  în
           mângâiere  că  nu  mai  puteau                                   intimitate,  mai  mult.  oamenilor
           urma ţinta lor războinică.                                       înţelegători...
             Aşa   Neagoe.   întemeietorul                                    Veneţia  educatoare,  acesta  e
           necropolei  dela  Argeş,  alături  de                            un  concept  de  care  noi  Românii
           care  în  vechiul  sanctuar  al  bise­                           suntem  mândri  de  a-1  avea  pe
           ricii domneşti cu mormintele pri­                                deplin  întâii,  aşteptând  ca  şi  alţi»
           milor  domni  medievali,  sclipeau                               să  vină  prin  acea  înţelegere  de
           in  umbra  secolilor  podoabele  de                              admiraţie  serioasă  şi  nobilă,  aici
           aur  datorite  unei  arte  franco-ita-                           mai mult decât în oricare alt oraş.
           liene.  tot  aşa  crudul  dar  piosul                              Noi.  caşi  Veneţia,  ţară  dis­
           Alexandru   Lăpuşneanul.   noul                                  preţuită  de  barbarii  avizi,  am
           arhanghel  creştin  cu  încruntata                               simţit nevoia de a ne constitui în-
           privire  şi  cu  sufletul  mare.  Mi-                            tr'o  liberă  comunitate  politică
           hai  munteanul,  aşa  in  sfârşit  cel                           sub  juzi  şi  duci.  păstrând  ade­
          mai larg dintre toţi monarhii Orientului, după dispa­  renţa  teoretică  a  imperiului,  noi.  ţărani  uniţi  în-
           riţia  Cesarilor  bizantini.  Constantin  Brâncoveanu.   tr un mănunchiu trainic, şi voi, locuitori ai unui oraş
           destinat  de  o  crudă  soartă,  de a  fi  martirul credinţei   zidit  ..intre  singurele  adăposturi  ale  valurilor”.  Vor
           noastre  comune.  Sub  el,  mulţumită  sfaturilor  unui   veni  aici  ai  noştri,  vor  locui  în  aceste  camere  pline
           om  de  mare  talent  şi  el  victimă  a  tiraniei  turceşti  şi   de  amintirile  trecutului,  vor  contempla  dela  largile
           înscris  în  martirologia  creştinătăţii  Orientului.  Con­  ferestre  roşul  întinselor  acoperişuri  şi  largul  ori­
           stantin  Cantacuzino,  acel  descendent  al  domnitorilor   zontului.
           bizantini,  care  venea  la  Padova.  pela  sfârşitul  seco­  Se  vor  scobori  în  cele  mai  frumoase  strade  din
   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41