Page 40 - 1930-07
P. 40
HE1NRICH ZILLICH: FOCUL 427
dar la dreapta, unde răgeau vitele, bucatele erau păru. năvăli în el un foc de răceală. îi plesni în bu
la adăpost şi astfel paguba uşor de înlocuit. De ce căţi aproape pieptul şi asta însemna aer.
nu scăpa nimic, de ce nu pătrundea in odăi ? Gân Deschise ochii şi vederea casei arzânde îl uimi.
dul ăsta îl ridică lămurit peste zăpăceala lui. Se re pentrucă şerpi sâsâitori săreau în văpae. Pompierii
pezi la uşa casei şi văzu pe argaţi adânc in intrarea erau acolo. îşi uită de mântuitor şi nu ştia decât
scării, ţinând liber drumul. Şi atunci şi ochii lui îşi cc-avea de făcut, căută pe căpitan şi-i strânse mâ
pierdură orbirea. Văzu cum luptau şi strigau. Se na. Acesta îl privi scurt şi se duse la tulumbă.
învârti împrejur, iar îndărăt luceau feţele gloatei Se simţi zadarnic şi mic. Ii veni în minte soţia.
pătate cu roşu şi căscate de gurile deschise, care Tocmai voia s’o caute, când se gândi la hainele
zbiera ca muşcată de turbare şi arăta spre intrare. prăpădite, la mâinile murdare şi i se păru că, fără
Ca un strop sui in el. dela inimă în creer. Se apucă doar şi poate şi chiar la un ceas ca ăsta. ei n'avea
sălbatic de piept să-i placă. Şi la
şi se aruncă în rându-i. el n'avea
foc. să-i răspundă nici
Împrejurul lui un cuvânt, decât
era numai fum şi că se prăbuşise
stinghii roşu sub în casă din pri
picioare, muchiile cina Bertei şi că
treptelor c a r e pe urmă îl cotro
strălucea în răs pise fumul şi că
frângerea flăcă trebuise un om
rii. Un şivoiu de tare ca să-l sca
apă îl izbi în ge pe. El însuş nu
nunchi. Când se mai era tare.
cumpăni, auzi pe începu iară. o-
cineva strigând bosit. să umble
din casă. Se gân in jurul casei. Le
di : la dreapta era in drum slu
sunt odăile de gilor. Când însă
culcare, odaia de u n pompier îl
b a e. bucătăria, ;coase din cerc.
cămara, la stânga îl ocori furios, că
odăile de locuit e stăpânul casei.
şi odaia lui de Pe urmă mer
lucru. Dar sus. la se mai departe
etaj. odăile fetei. şi nu băgă de
— ..Bcrto!” stri seamă că trecea
gă el îngrozit. prin mulţime că
N are să găseas tre grajduri, pe
că niciodată dru după hambar, a
mul sus. Se mai cărui uşă era des
arătă şi o mare a- chisă. Dinăuntru
ripă. care-i fâlfâi mirosea rece a
în ochi şi-i fâşii grâu uscat. Călcă
în urechi, t o t pragul. II îneca
spre dreapta, un întunericul. Şo
de răgeau boii şi văi. bâjbâi fără
se găseau odăile ,Dar de undo*! ră«c fata şi lacrimile li căzură pe obraz putere în gol şi
de dormit si se se aşeză numai
văcta nevastă-sa în trăsură, şi aripa fâlfâi şi un gât decât pe o grindă, mirosi încă odată în tăcere
se înălţă din ea. Gâtul întinse lungul cap cu pene in grâul şi. usturătoare prin acel miros, putoarea de
gâtlejul omului, care se întoarse către dreapta şi în ars a propriilor haine.
cercă să deschidă ochii. Şi se întoarse până când de Când. după lungă vreme. înălţă capul din mâini,
departe răsună încă un strigăt. Atunci i se făcu frică un fir de lumină ii făcu semn prin uşă şi-i căzu
şi strigă însuş, pentrucă asta era moartea. Lovi în curând orbitor în obraz. Se sculă şi auzi chemări
jurul lui şi se făcu deodată linişte : înaintea ochilor uimite şi deslegate. fu luat în braţe furtunos. Un
închişi i se opri ceva puternic şi-i spuse o vorbă. copil strigă. Atunci se lăsă iară jos. se propti din
II înşfăcă de braţ şi îl smulse într’o parte. Apoi nou drept. In mijlocul altor oameni stătea înaintea
călcară trepte şi pretutindeni era un zgomot că se lui nevastă-sa şi ochii ei priveau limpede în lumina
cutremură şi recunoscu libertatea. Dar sus. aşa i se de felinar .iar alături scâncea o bocceluţă speriată.