Page 41 - 1930-07
P. 41
4 3 8 B O A B E D E G R - A U
Genunchii se înţepeniră şi prinseră apoi să tremure drept al acestuia zăcea, cu ochi închişi, fie-sa. Su
de fericire. Trase copilul la el şi îndepărtă pe fie-sa. flarea îi ieşea din gură, şuerat. tot ca înainte, când
a cărei răsuflare îi se aplecase asupra co
mângâe iute p ă r u l , pilului. Ridică mâna şi
când se aplecă. Era arătă spre cei doi.
aşa de zăpăcit, că nu Nimeni nu răspunse.
ştia dacă plângea el Simţi alături pe nevas-
sau femeile. Se aşeză, tâ-sa în muţenia ei tre
luă copilul in poală şi murând şi căutătura
zise legănat: ingrijorată. Fata ri
— „Da. copilaş! dică pleoapele de pe
Dulce, micule!” ochi. cari îl priviră
Cu degetul murdar plin. Atunci auzi fie
gâdilă pe micuţ sub care sunet de două ori
bărbie. Şi se uită pe mai puternic, pocnetul
urmă la gâtul slăbuţ al focului şi strigătele de-
copilului, cum se zgu afară, la picioare co
duia de suspine, simţi pilul scâncind şi răsu-
la ceafă cum se urca tiârile deopotrivă ale
pe rotunjimea moale celor doi înlănţuiţi.
lui capului şi işi făcea Deodată izbucni gla
apariţia în smocurile sul nevestei. Ţipa că
de păr bălaiu. Înălţă îngrijitorul i-ascăpat pe
t
gura care striga me fie-sa, pe copil şi pe el.
reu. până la piept, şi — „Aşa !” se mi
se uită drept. nună el.
— ..Domnule !’’ zise — „Te-ai azvârlit
îngrijitorul, care sta ca un scos din minţi
înaintea lui. El se scu în casă !” râse şi plân
lă numaidecât, lăsă co se femeia. „Şi el după
pilul să alunece Ia pă tine. Ce ţi-a venit ?"
mânt şi privi pe om in El zâmbi şi zise plin
ochi. de mândrie:—„Vream
— Cum a izbucnit să scap pe Bena şi co
focul ?" întrebă aspru pilul, iar dumneata",
Dar femeia începu — făcu întors binevoi
să se vaete şi să râdă tor către îngrijitor. —
in răstimpuri. Pârul îi „ai băgat de seamă a-
cădea sălbatic, la fie tunci că cei doi nu
care vorbă, in obraz. erau încă la adăpost şi
Ea îl apucă şi îl trase i-ai scos afară”.
cu degetele sus peste — „Dar de unde !"
cap aşa că strălucirea râse fata şi lacrimile ii
felinarului sclipi prin căzură pe obraji. „Noi
tre cosiţele subţiri. eram afară din casă,
— „Ah, credeam că când ai sărit tu. Ce
eşti — că eşti” — stri căutai înăuntru ? El
gă uşurată şi lui îi trecu ne scăpase cu mult
prin minte cu groază înainte. M'a luat pe
că îl socotise nebun. sus" — Şi din nou o
Ea luă o cârpă şi ii înfiora spaima. Căzu
şterse obrazul tăciunit. in genunchi. „Tată.
O fericire ardeam nişte hârtii şi
dulce ridi deodată faţa de masă
că pieptul a luat foc. Am ţipat.
omului. Sta Mititelul a venit la
insă în ca mine în fugă. Atunci
pul oaselor, Fata îi puse copilul adormit în braţe. s’a aprins şi covorul.
n u mişca Am vărsat apă peste
niciun mădular şi se uita numai la îngrijitor, a cărui el. Dar focul a sărit mai departe şi s'a suit pe per
îmbrăcăminte era ferfeniţă şi leoarcă. Şi pe braţul dele. ca nişte pasări, tată. ca nişte păsări. Am a-
