Page 42 - 1930-07

HEINRICH ZILLICHt FOCUL 439

runcat apă şi uşa era Încuiată, pentrucâ nu trebuia — „L-aţi văzut şi voi ?” întrebă şi le ridică îna­
să vadă nimeni că ard hârtii, şi cheia era în foc. inte mărul.
Am mai putut să alerg in odaia de culcare şi focul „Nu plângeţi!' mai spuse. „Bucatele au scăpat.
a alergat după mine. La scară n'am mai ajuns". Ele se uitară la el şi un surâs obosit ii străbătu
El o întrerupse : — „Ce hârtii ai ars ?" obrazul : — „Ei. dar unde l-aţi lăsat pe cel nou ?’
Ea se desfăcu smuls din braţul care o sprijinea Fata răspunse liniştit: — „S a dus la treabă".
şi zise liniştită : — „Scrisorile bărbatului meu . Da. asta ştiu că va să zică treabă, se gândi bă­
— „Aşa !’ făcu el iară. li veni o poftă să-şi mân- trânul aproape hihotind. II cuprinse pacea.
gâe fata pe creştet. Dar ce se pricepea el la aseme­ — „Duceţi-vă in casa argaţilor şi culcaţi-vă. Nu
nea lucruri! Lui bărbatul i se păruse totdeauna de mai e nici-o primejdie !"
ispravă, chiar şi când fata se întorsese acasă cu Nu indrăsniră să sufle niciun cuvânt. Plecară
copilul de mână şi stătuse la amiază în uşă. E drept câteşitrei. dar când să intre in casă. el se aşeză mut
că ocărise şi dăduse s'o pue a face cale întoarsă — pe laviţă. înaintea ei. acolo unde până atunci nu
dar asta era acum câteva luni şi astăzi e toamnă. şezuseră decât slugile. Tăcuţi se lăsară jos şi cei­
Şi deodată se inturnă şi zise. arătând cu dege­ lalţi. la dreapta şi la stânga lui, în faţa focului. Cli­
tul drept pe îngrijitor :— „De-acum e dumnealui!’’ pă după clipă trecură, flăcările căzură treptat şi slu­
Se ferea de ochii femeilor, şi apoi toate astea, gile începură să se strecoare una după alta pe di­
dragoste şi drâgostire. păreau aşa de neînsemnate! naintea lor în casă. fără să le spună ceva şi sfioase.
Zise morocănos : — „Faceţi loc !" Se opri pe prag. Atunci capul bătrânei ii căzu pe umăr. El tresări,
ridică din umeri şi îşi dădu din nou seama de foc. apărându-se puţin, şi rămase iară ţeapăn, ţinând
Ieşi alergând din hambar si aţinti casa. aproape cu recunoştinţă povara.
Grinzile acoperişului, roşite pe dedesupt. se căs- întinse mâna stângă şi fie-sa i-o apucă.
cau pe cer. De pe ferestre răbufneau încă flăcări, — „E bine”, zise şi o lacrimă îi căzu pe ea.
dar curtea era mai puţin luminată şi îngrămădirea Un om veni la ei dela foc, lat şi puternic.
mulţimii mai întunecată decât înainte. Larma scă­ — „Şezi!” îi zise bătrânul şi simţi oprindu-se la­
zuse şi ea. întrecută de vâjiitul vinelor de apă. crimile fetei. Nu se uită într acolo şi băgă de seamă
Zâmbi in sine. covâr­ n u m a i din uşorul
şit de oboseală, se tremurat a 1 băncii
gândi la mărul pe că îngrijitorul se aşe­
care-1 călcase şi şop­ zase. Atunci fata îşi
ti: — „Toamnă — desfăcu mâna din a
toamnă". lui. care se şi deschi­
Un pom ars. casa. sese. întinse mâna
şi fata iară cu bărbat. mai departe şi primi
Zâmbi încă odată şi o strângere vânjoasâ.
se gândi la bucate, Surâse şi nu în­
încărcătură de încăr­ toarse ochii dela foc.
cătură, le ştia. Orz Ca din depărtare ii
şi secară se găseau veni iară cuvântul :
acolo vânturate, us­ — ..Bucatele s u n t
cate şi aşezate. Putea scăpate!” Şi dădu
să doarmă pe ele. din cap iertător faţă
dacă patul ii arsese. de sine însuş, pentru-
Zări în curte câ­ că bucatele fuseseră
teva din mobile, pe totdeauna la adăpost,
care argaţii le scăpa­ înălţă dreapta, care
seră. Nu se încumetă ţinea mărul şi zise :
să oe apropie şi se — „Dă-mi pe mi­
gândi încrâncenat că cuţ”.
fiecare grindă a casei Fata ii puse copilul
era asigurată. Da. adormit în braţe. Bă­
toate se găseau în trânul îl cuprinse, se
Un pom ars.
rânduială. Şi ce mai uită la el în jos şi.
rămânea de făcut ? Osteneala lui la foc se dovedise când deschise ochii şi apucă în gol cu mâinile gră­
nenorocită. sune. îi duse la buze mărul lipicios. Pe jumătate
Căută pe jos până descoperi mărul, copt şi ples adormit şi pe jumătate treaz, el muşcă.
nit de dogoare. II ridică şi pe el. chemă o slugă şi-i Braşov HEINRICH ZILLICH
porunci să strige pe-ai lui.
Când se apropiară, fata înaltă, cu copilul in bra­ cu patru desene de Friiz Kimm
ţe, cu trăsăturile răvăşite, dar sigure, alături de
bătrână, un fior îi trecu prin trup. (din limba germana de Emanoil Bucufa)