Page 43 - 1930-07

C r o n i c a

Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

ISTORIA UTERATURII ROMANE, D-l Sextil Puş părtările, e numai către ieslea unde s a născut neştiută, mân­
cariu parc mai curând un om împăcat şi care împacă. Ne­ tuirea. şi peste care avea să adaste, scăpă rând neamestecatâ
dumerirea începe sâ cutremure insă limbile de cumpănă ale cu celelalte surate mai irid de lumină, pulbere in cele şapu
judecăţii de cum aşezi alături de vorba potolită şi de zâm ceruri. Ce se poate zice insă despre aceste rânduri dela În­
bet robotul de desţelenire şi munca de aşezare uriaşă, ale ceputul bibliografici, dupâ citarea Istoriei literaturii religioase
omului de ştiinţă. E ceva aici care nu se potriveşte şi unde a Românilor până la 168# şi a Istoriei literaturii române in se­ »
ochiul unui tragic vechiu ar fi descoperit soarta. Disciplina colul al XVIII-lca : „Ţin să mărturisesc la acest loc. că. fără
şi metoda se ostenesc să acopere, şi până acum au izbutii, opera d-lui Iorga. cartea de faţă nu şi-ar fi luat fiinţa. In cel;
această ederâ aproape neagră care urcă şi roade zidirea. următoare ea se va mai cita rar. deşi după drept ar trebui
Ştiinţa c cu furtuni şi trăsnete. Un asemenea senin întins să se numească aproape la fiecare capitol" ? Gândul ne-ar
asupra ci. mai mult sperie. fi venit şi altminteri. Del* 1900 nu s a mai putut ţine un curs
Mă gândeam la aceste lucruri, cu o sfială de învăţăcel universitar sau face o cercetare de istorie literară, fără sâ
pornit spre căruntele, citind noua ediţie a Istoriei literaturii se meargă in brazda tăiată pentru o sută de ani. de cărţile
române, epoca veche. A scos-o Drotleff şi Krafft dela Sibiiu. profesorului de istoria universală şi în deosebi a Evului
Intr'o haină de liteiă curată, de reproduceri Îngrijite negre mediu, dela facultatea de litere şi filozofie din Bucureşti. Dat
sau in culori şi de hârtie grea, care fac cinste vechei tipo­ această mărturisire, atât de largă, nu miră mai puţin şi na
grafii săseşti sibiene. cu atâtea drepturi la recunoaşterea, şi aduce mai mică cinste atât puternicului Înaintaş cât şi celui
uneori la recunoştinţa noastră, incâ dinainte de râsboiu. A- care. sosit mai târziu, trebuia să-i calce in urme. Atâţia an
păruse atunci, la 1920, in întâia ediţie, ca Întâiul număr din fost siliţi să facă acclaş lucru, pe intuneric şi deşelându-se de
Biblioteca „Astra", care n'a putut să meargă prea departe. mărimea pasului originar, şi sau ferit s'o mărturisească, deşi
Din prefaţa ei ştim că e vorba de nişte cursuri populare, oricine le putea ghici din darurile de pe braţe, expediţia noc­
tinute In 1911 la Cernăuţi, şi tipărite intâiu in revista ..Tran­ turnă.
silvania" a Asociaţiei- Râsboiul a întrerupt tiparul, care s a Câtă vreme vom mai rămâne insă la această ..epocă veche",
oprit la coala a noua. ca să se reia in 1920, intr'o altă tară. încremenită in pragul secolului ai XlX-lea 1 In ediţia din
Parcă văd lăzile cu fişe ale Dicţionarului Academiei, rătă­ 1920 se arăta că era vorba de volumul Intâiu. In ediţia din
cite prin picioarele de cai căzâceşti şi în primejdie sâ spui 1930 arătarea a dispărut. Să însemne aceasta o renunţare ?
bere atâta din marea lucrare ! Vorbele temutului satiric latin Atâţia am fi nemângâiaţi. şi. mai mult decât noi. altcineva,
pot fi amintite cu tot fiorul: Habent sua fata libelh. care are mai mare drept să creadă şi sâ aştepte.
Cartea de astăzi, venită iară printre noi după zece ani.
nare numai îndreptări de haină şi de editură. Spiritul şi to­ VAS!LE PARVAN LA MANGALIA. — Intre orăşelele
nul nu s’au schimbat. Se recunoaşte in limpezimea tratării, de pe coasta Mării, Mangalia e aproape singurul care şi-a
vădită atât in grupări cât şi in lăsarea deoparte pe cât se creiat o comunitate a lui. Bakicul a găsit lâudâtori mai au­
poate a controverselor existente sau posibile, însuşirea de ziţi. dar a găsit mai puţină credinţă. Afară de cei aşezaţi in
căpetenie a marelui filolog, iar in sfâtoşenia ei. de povestire el, ceilalţi prea se petrec. Populaţia c apoi prea mare pen-
la îndemâna oricui, obârşia de curs vorbit şi intr'o sală cu truca veneticii de-o vară să hotărască viaţa locală. Chiar
toate pregătirile, dintr'un oraş ţinut in ghiarele vulturului bi­ Palatul regal, băile şi alte înlesniri il fac un centru de atrac­
cefal chezaro-crăesc. Cu mai multe citate, ea ar fi fost cartea ţie pentru oricine şi il balnearizeazâ.
ideală de familie asupra temei şi care să nu poată lipsi Mangalia e mai mică şi mai puţin strălucită. Dragostea
din biblioteca nimănui. In înţelesul manualelor mai ales ger­ de-afarâ nici nu se inghesue nici se supralicitează. Răsăritul
mane. mai mult decât Kluge şi mai puţin decât Engel. Aşa. de-aici e un Răsărit mai puţin exotic şi care sa românizat.
ea trcbuc să fie o minunată carte de studiu, pentru liceenii Orăşelul nu e decât o uliţă şi-o plajă. O colonie venită mai
înaintaţi şi studenţi. Un adevărat tezaur e. in această pri­ târziu, ispitită tocmai de patriarhalismul locului care nu iz­
vinţă. bibliografia dela urmă. mult sporită şi adusă la zi. Ea butise să se ascundă destul de căutătorii de pitoresc, a dat
reia fiecare capitol in parte şi il căptuşeşte cu tot materialul naştere la un nou cartier, cu case in stil mănăstiresc de
de informaţii, care ţine largi orizonturile deasupra cărţii şi munte şi cu o strălucire de obârşie princiară, militară, poli­
o descopere călătorind, in fragmente de specialitate sau iu tică şi culturală, aproape primejdioasă. Era un inceput de
dimensii şi mai mari. prin toţi cercetătorii aplecaţi peste su­ balnearizare. Nu mai ştiu ce-are să însemne, pentru vechile
biect. rosturi, calea ferată care stă să pornească. Vom avea o Man­
E mişcătoare şi o rară dovadă de omenie, chiar şi in lu­ galie. poate mai bună. sigur mai puternică, decât cea de
mea limpezită prin foc a oamenilor de ştiinţă ajunşi pe înăl­ până astăzi, dar in tot cazul una nouă.
ţimi. nu numai închinarea, păstrată aceeaş: „Lui Niculae Să ne mai lăsăm insă deocamdată, cât mai putem. 'încân­
Iorga. prietenie şi admiraţie". Pentru toţi el ne era atunci taţi de cealaltă. Ea e tot atât pe pământ cât e dedesupt şi
steaua care se ridica. Ştiam că drumul ei tăind norii şi de- pe ape. In câteva locuri târnăcopul arheologului a descope -