Page 46 - 1930-07

C R O N I C A 4 3 3

noştri din judeţul Sibiului. Dar noi nu mai avem nimic, pe fiinţată începând dc anul acesta. Oamenii incă nu cred, aş­
când prietenul meu sas. care-mi aratâ mişcat această recon­ teaptă vre-o minune sau intervenţia in bloc a parlamentari­
stituire cu mijloace aproape copilăreşti, dar cu atăt mai în­ lor şi a şefilor organizaţiei politice la Bucureşti. Deocamda...
duioşătoare. a trecutului, are documente şi urme de familie mă uit la absolvenţi ca la un stol dc graun. pe cari curând
incâ dela 1490, de pe vremea lui Ştefan cel Marc. lăsate din detunătura hotăririi ministeriale ii va zburătăci in toate păr­
mădular in mădular, până azi şi până la sfârşitul vremurilor. ţile. Nu vor mai trece, cum s'aştcptau in înduioşarea des­
Filatclia poate părea multora o nebunie liniştită, care nu părţirii. mai aruncând o privire la casa unde şi-au crescut
stârneşte interesul decât al altor nebuni liniştiţi. Eu nu sunt ca nişte flori anii tinereţei. printre tulpinele de trandafiri şi
nici intr'atâta de părere. Dar vedeţi că ea poate avea anexe ! râzoarele roşii şi liliachii, spre vechile săli. cu intâile încân­
tări şi dcsamâgiri ale catedrei! O şcoală care se închide e
FEMEILE ROMANE. — Peste Abrud a plouat puţin. ca o cracă a unui arbore genealogic, tăiată. O întreagă viaţă
Ceaţa sa lăsat din luna plină de-aseară, ca dintr'un ulcior se opreşte uluită înaintea râmi şi încearcă să-şi întoarcă seva.
de aur răsturnat, şi a acoperit Abrudul, Abrud-satul şi ju­ de-acuma fără nume. printre alte incrângâturi.
rul, care sunt in plină sărbătoare, pentrucâ la jubileul de Să mergem insă in sala gătită cu brad şi cu motive de­
cincizeci de am al reuniunii femeilor de-aid sau adunat corative din doniţe, donicioarc. ciubere şi tulnice dc toate
societăţile surori din toată ţara. Steaguri lungi spânzurate mărimile. Suntem in Ţara Moţilor ! Regina. Principesa Ilea­
la catarg încearcă să se mişte, mai mult decât la adierea na. sunt înconjurate dc domniţele munţilor in portul argintat
vântului, care lipseşte, la dangătul clopotelor tuturor bise­ dc altă dată. E ca vedenia unei monarhii de femei, căreia
ricilor, şi nu pot. Sunt ude şi stau grele şi in culori proas­ nu-i lipseşte nici o treaptă ierarhică a celeilalte, şi are una
pete. parcă sunt nişte oprege de Duminică in care cetatea mai mult, aceea a zâmbetului şi a drâgâlâşici.
sa gătit. Pnn spărturile ceţei se văd in munte căsuţe albe. încep cuvântările şi dările de seamă, laice şi princiare.
De-acolo palpă iau luminile de azi noapte. — Sunt focurile Duhuri vechi dc luptătoare, cu sabia şi cu bunătatea, sunt
dela pulberării, mi se răspundea, şi. până să mă dumiresc chemate. Pelaghia Roşu. GaL
puţin, cu sunt intr’un ţinut de mine de aur, scormonit de Tăcere!
exploziile dinamitei, un fior din zilele răscoalei Moţilor işi
căuta făgaşul prin umeri. KUNGSOR. N aş vrea să scriu anume despre această
Azi Moţii sau liniştit. I-am Întâlnit pe tot drumul, şer- revistă a Braşovului, care înseamnă, in fond. o biruinţă a
puit după toanele Aricşului. care curge ca In nişte chei lungi tinerilor in cultura dc azi a Saşilor, iar. in formă, o dovadă
de 150 de kilometri. Când era căruţă, casa lor călătoare, era a gustului şi putinţelor grafice din Transilvania de tradiţie
căruţă, şi când se făcea teleagă, se întindea cât toată legă­ germană. Lucrul ar duce prea departe. Mă mulţumesc să
tura dc buşteni, dar coviltirul nu lipsea, fie aşezat ca un ţest spuiu câteva cuvinte despre cel mai nou număr, din Sep­
peste un cuptor, din loitră in loitră. fie scos şi pus numai tembrie. şi despre prilejul care i-a dat o atăt de puternică
ca o pălăriuţă pe un creştet, deasupra lemnăriei, de patru rezonanţă. E vorba de zilele Asociaţiei săseşti ardelene din
ori mai mare decât el. Omul oe cele mai multe ori rupt. 1930. care sau ţinut a şaptea oară la Braşov, din 1843. de
mergea pe-alături de cal şi se opintea in grumazul lui. ridi­ când au avut loc intâia dată: Die Sicbcnburgisch-sachsischcn
când. ca şi vita. doi ochi speriaţi la trenul sau la automobi­ Vereinstagc. 1930. E şi textul de pe banta roşie a număru­
lul care treceau, sgomotând. Se pare că oamenii muntelui lui festiv al revistei. Să ne oprim puţin la el. E vrednic.
sunt mulţumiţi. înaintea sărăciei şi spaimei câmpului de pre­ Scopul şi înţelesul acestor zile ni-1 lămureşte in întâiul
ţurile proaste ale bucatelor. Grija cea mare. pentru care lu­ articol unul nu mai mic decât episcopul bisericii săseşti, cu
crau toată iarna ciubărele şi porneau in ţară, erau tocmai nume de mare răsunet, om dc ştiinţă din om de ştiinţă. D. dr.
aceste bucate. Ieftinâtatca lor le merge la inimă. Vor vedea Friedrich Teutsch. „Klingsor” işi pune de bunâvoe o perucă
mai târziu ce vor face şi cu domnii, cari i-au răstignit In albă şi in locul harfei wagneriene, profesează doctoral. Ti­
bănci ca pe cruce. Carnâta e mai făţarnică şi are laţul ceva nerilor le-a plăcut totdeauna travestiul şi schimbarea la faţă.
mai larg decât foamea. Cea de acum le şade bine. La jumătatea secolului trecut, se
Dar toaca şi clopotele se întrec. Intră pe geamurile des­ înţelegea sub numele de ..Asociaţie". Societatea pentru
chise ale şcoalei normale, ac unde tot oraşul se aşterne de- cunoaşterea ţârii. înfiinţată in 1848, şi intâia pe această cale
desupt. ascuns in glugi de ţiglă şi sub ploicrul de frunze cu a organizării unui popor prin asociaţii. Ceeace au făcut a-
puţină flacără de toamnă in el. al pâlcurilor de copaci. Pe pe­ tunci şi mai apoi Saşii, a slujit numai decât de pildă Româ­
reţi. aici. de unde scriu repede aceste însemnări şi unde che­ nilor şi Ungurilor. Asociaţia română, „Astra", înjghebată cu
marea tuturor bisericilor, greco-orientalâ, greco-catolică. ro- douăzeci de ani mai târziu, a avut fără îndoială înaintea
mano-catolicâ. adică românească, unită şi ungurească, mă ochilor. încercarea, dovedită curând de marc folos, a Saşilor.
caută, stau monumentale tablourile absolvenţilor. Cel din Istoria celor trei popoare ale Transilvaniei c aşa de strâns
urmă, din 1927—28. numără nu mai puţin de 90 dc capete, unită încât nu poţi să urmăreşti firul vieţii unuia fără să-l
de profesori şi profesoare, dc bâeţi şi fete, cu cărare sau cu întâlneşti pe al celorlalte. M'am dus să iau parte la zilele
părul retezat pe frunte, cu zulufi sau cu coade. cu redingotă de bucurie ale Saşilor din Septembrie anul acesta, mânat şi
sau anteriu, cu bluză sau cu ic cu râuri, încruntaţi sau zâm­ de această credinţă. Ele au început dcadreptul, cu ziua aso­
bitori, cu feţe colţuroase sau îngereşti. Printre chipuri ţ ciaţiei didactice şi cu intrarea în ordinea de zi. in măreaţa
flori şi-a putut găsi loc şi acest rând: La revedere in 25 sală de serbări a liceului Honterus. Mă tem că s'a făcut aşa
Iulie 1934. Pesemne că c datina ca după cinci ani absolvenţii puţin şi dinadins, ca să se ocolească participarea oficială şi
să se mai întâlnească odată cu toţii. Şcoala insă a fost des­ a reprezentanţilor Statului sau a altor naţionalităţi. Saşii se