Page 5 - 1930-07
P. 5

ERWIN REISNER : GALERIA DE TABLOURI BRUKENTHAL                           393




  *
















   f





















                                                  O sală a pinacotecii                          Fot» h«cK*r

           întâiul  între  mulţii  mari  Olandezi  de  atunci  şi  năs-   mai  hotărît  încă  decât  cea  nordică,  ea  rămâne  le­
           cocitor  al  nouei  picturi  in  uleiu  ni  se  desvălue  aci.   gată  de  reprezentarea  antică  a  unui  cosmos  închis
           netăgăduit,  drept  cel  mai  de  seamă  portretist  l   în sine şi finit.
                                                       a
           vremii.  Din  fiecare  trăsătură  a  strălucitei  lucrări  se   Lăsând  deoparte  cele  trei  tablouri  amintite  ale
           rosteşte iubirea proprie omului de miazănoapte, faţă   maeştrilor  mai  vechi,  aproape  toţi  Olandezii  mai  de
           de  amănunt,  de  tainic,  de  ascuns  şi  de  adânc.  Se­  seamă  ai  pinacotecii  intră  în  secolul  al  XVII-lea.
           riozitatea  tăcută  a  acestui  obraz,  asprimea  gotică  a   adică in timpul de mărire atât a picturii olandeze cât
           atitudinei.  tot  superficialul  şi  limpede  văzutul  se   şi  a  celei  flamande.  Vremii  de  trecere  dela  al
           fac  manifestare  în  sine  de  valori  nevăzute  sufle­  XVI-Iea  la  al  XVII-lea  secol  nu  i  se  datoresc  de­
           teşti.  Tabloul  poate  fi  privit  ca  un  model  de  şcoală   cât  numai  câteva  lucrări  ale  lui  Breughel.  dintre
           de artă portretistică a Renaşterii timpurii nordice.  care  în  întâiul  rând  trebue  amintită  o  copie  foart
             Cam  Ia  o  vârstă  de  om  mai  târziu,  pe  la  sfârşitul   bună  după  „Uciderea  copiilor  din  Betleem”  (origi­
           secolului  al  XV-lea.  au  luat  naştere  cele  două  chi­  nalul  lui  Breughel  bătrânul  sau  ţăranul  se  găseşte
           puri  de  fondatori  de  Hans  Memling.  „Omul  care   în  muzeul  de  artă  din  Viena)  de  mâna  lui  Pieter
           citeşte”  şi  „Femeia  care  se  roagă”.  Deşi  aceste   Breughel (Breughel-ul Iadului).
           opere  lasă  şi  ele  să  li  se  vadă  legătura  cu  goticul   Din  păcate  pinacoteca  nu  poate  arăta  niciun  sin­
           reprezentarea  mult  mai  descătuşată  şi  libertatea  re­  gur  original  şi  chiar  nicio  copie  într’adevăr  bună
           lativă  a  înţelegerii  lumii  care-şi  fac  Ioc  în  amân­  după  maeştrii  reprezentativi  ai  epocii  :  Rubens  şi
           două  dau  însă  mult  mai  limpede  la  iveală  spiritul   Rembrandt.  Copia  după  „Stegarul  orăşenesc”  din
           Renaşterii.  Să  se  observe  căţelul  dindărătul  femeii   galeria  Rotschild  dela  Paris  abia  dacă  dă  o  părere
           care  se  roagă  sau  cadrul  de  privelişte  care  alcă-   apropiată  de  arta  marelui  Olandez  şi  numeroasele
           tueşte  fundul  celuilalt  tablou,  cu  perspectiva  lui   originale  de  Rubens.  cu  care  pinacoteca  se  credea
           destul  de  largă.  Niciodată  nu  sar  fi  încumetat  o-   în  drept  să  se  fălească  altădată,  s’au  dovedit  la
  >        mul  medieval  să-şi  arunce  o  atât  de  cuprinzătoare   cercetarea  ştiinţifică  a  experţilor  vienezi.  toate  fără
           privire  în  lume.  Dar  nici  Renaşterea  italiană  nu  cu­  excepţie  ca  false.  Din  atelierul  lui  Rubens  au  ieşit
           noaşte  propriu  zis  spaţiul  în  acest  înţeles,  pentrucă,  însă fără îndoială două tablouri mari, care tepre-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10