Page 5 - 1930-07
P. 5
ERWIN REISNER : GALERIA DE TABLOURI BRUKENTHAL 393
*
f
O sală a pinacotecii Fot» h«cK*r
întâiul între mulţii mari Olandezi de atunci şi năs- mai hotărît încă decât cea nordică, ea rămâne le
cocitor al nouei picturi in uleiu ni se desvălue aci. gată de reprezentarea antică a unui cosmos închis
netăgăduit, drept cel mai de seamă portretist l în sine şi finit.
a
vremii. Din fiecare trăsătură a strălucitei lucrări se Lăsând deoparte cele trei tablouri amintite ale
rosteşte iubirea proprie omului de miazănoapte, faţă maeştrilor mai vechi, aproape toţi Olandezii mai de
de amănunt, de tainic, de ascuns şi de adânc. Se seamă ai pinacotecii intră în secolul al XVII-lea.
riozitatea tăcută a acestui obraz, asprimea gotică a adică in timpul de mărire atât a picturii olandeze cât
atitudinei. tot superficialul şi limpede văzutul se şi a celei flamande. Vremii de trecere dela al
fac manifestare în sine de valori nevăzute sufle XVI-Iea la al XVII-lea secol nu i se datoresc de
teşti. Tabloul poate fi privit ca un model de şcoală cât numai câteva lucrări ale lui Breughel. dintre
de artă portretistică a Renaşterii timpurii nordice. care în întâiul rând trebue amintită o copie foart
Cam Ia o vârstă de om mai târziu, pe la sfârşitul bună după „Uciderea copiilor din Betleem” (origi
secolului al XV-lea. au luat naştere cele două chi nalul lui Breughel bătrânul sau ţăranul se găseşte
puri de fondatori de Hans Memling. „Omul care în muzeul de artă din Viena) de mâna lui Pieter
citeşte” şi „Femeia care se roagă”. Deşi aceste Breughel (Breughel-ul Iadului).
opere lasă şi ele să li se vadă legătura cu goticul Din păcate pinacoteca nu poate arăta niciun sin
reprezentarea mult mai descătuşată şi libertatea re gur original şi chiar nicio copie într’adevăr bună
lativă a înţelegerii lumii care-şi fac Ioc în amân după maeştrii reprezentativi ai epocii : Rubens şi
două dau însă mult mai limpede la iveală spiritul Rembrandt. Copia după „Stegarul orăşenesc” din
Renaşterii. Să se observe căţelul dindărătul femeii galeria Rotschild dela Paris abia dacă dă o părere
care se roagă sau cadrul de privelişte care alcă- apropiată de arta marelui Olandez şi numeroasele
tueşte fundul celuilalt tablou, cu perspectiva lui originale de Rubens. cu care pinacoteca se credea
destul de largă. Niciodată nu sar fi încumetat o- în drept să se fălească altădată, s’au dovedit la
> mul medieval să-şi arunce o atât de cuprinzătoare cercetarea ştiinţifică a experţilor vienezi. toate fără
privire în lume. Dar nici Renaşterea italiană nu cu excepţie ca false. Din atelierul lui Rubens au ieşit
noaşte propriu zis spaţiul în acest înţeles, pentrucă, însă fără îndoială două tablouri mari, care tepre-