Page 41 - 1930-08

C r o n i c a

Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii.

UNIVERSITATEA DIN CLUJ.— S au împlinit zece ani Eu vedeam pe ceilalţi, pe oamenii dela 1920 şi sala de
de când Universitatea din Cluj a fost deschisă ca un aşeză­ atunci. Regele citise întâiu cu ochelari, documentul pregătit
mânt românesc de înaltă cultură. Sărbătorirea trebuia să aibă de-acasâ. cu întorsături arhaice scos parcă din cronici şi în­
un îndoit caracter: ştiinţific şi naţional. Ea l-a avut. deo­ tors in ele. Luat apoi de val rostise, parcă mai frumos, şi in
potrivă dc strălucit. tot cazul mai înduioşător, cuvinte atunci găsite, către comili-
Mi-a plăcut cu deosebire că lauda Universităţii, prin inşi- toni. Tinereţea ii apăruse înainte, cu amintiri proprii de pe
rarea şi preţuirea isprăvilor de până acum, organizare, bi­ Ncckar, şi salutase cealaltă tinereţe, zburdalnică şi încreză­
blioteci, tipărituri, n’a făcut-o un băştinaş intr'un raport anu­ toare, ca un steag înalt, abia ridicat la catarg. Astăzi regele
me ticluit, d un străin, intr'o improvizaţie. Şi mi-a plăcut acelor zile nu mai este. Nu mat sunt nici atâţia din oamen i
că acel străin, castaniu ca un Van Dyck şi cu mantaua de de ştiinţă cari s’au incrustat cu opera lor ca nişte pietre
mătase galbenă a Sorbonci pe umeri, a fost d-i Em. de Mar- scumpe in coroana care-1 acopere in cadrul istoriei. Au in
tonne. La cuvântul lui, ţara cercetată de ci în toate amănun­ trat împreună, atât de repede, in aceeaş istorie. Nu mai v
tele, se refăcea de jur împrejur intr'o perspectivă subţire dc Pârvan. nu mai c Bogrca, atât de deosebiţi şi căutând amân
aramă. Portretul geografului prieten lua liniile celei mai cu­ doi să înşele glumind, suferinţa şi moartea. Nu mai sunt atâ­
rate Renaşteri— ţia. cu cari vorbeam şi puneam la calc acum zece ani.
Răsplata pentru toată această muncă ştiinţifică a Univer­ O lume nouă se ridică împrejur. Aripile noastre se fac tot
sităţii clujene a fost marea scenă a împărţirii diplomelor de
mai grele. Nu mai inţelegem.
doctori dc onoare. A venit la început Regina Maria. care
A doua zi au început, cu aceeaş prezenţă regală, cursurile
stătea In scaun aurit deadreapta Regelui. D-l Scxtil Puşcariu,
Universităţii. Regele şi-ar fi arătat dorinţa să ia totdeauna
savant stilizat de apropierea celor cincizeci dc ani şi poet
parte la câte o deschidere, in fiecare an in alt loc. Clujul
insuş pe vremuri, cânta din cuvinte meşteşugit puse alături,
se mândreşte cu cea dintâi. S‘o ţie ca o cupă scumpă, din
ca din nişte fluere de naiu. povestea creaţiei regeşti. Două
care să soarbă încredere.
safire mari ii urmăreau cu luare aminte. De încordare, zâm­
betul obişnuit nu-şi aducea aminte să se mai schiţeze. Soarele
intra in pânzele de culoarea trandafirilor galbeni obosiţi şi ALMANAHUL GRAFICII ROMĂNE 1930. — Poate e
Ic făcea nori de lumină. Era schimbarea la faţă academică mai bine că această carte, totdeauna frumos tipărită, işi ne­
a poetei încoronate. Din pereţi, de sus de sub dubucele ta­ socoteşte titlul şi iese la câte o dată negândită. Calendarele
vanului, ochii de noapte ai celor douăsprezece bufniţe ate­ noastre cărţi au grijă să apară în ajunul anului pe care îl
niene se aprindeau scurt. Nu le vedeam decât cu, care cău­ poartă pe copertă ca şi in toate animalele zodiacului ciopâr­
tam simboluri, şi ne făceam semne de înţelegere. A urmat ţit în luni dc treizeci de zile. E mai mult un obiceiu. decât o
abatele Zavoral. stareţul în alb, cu tichie roşie şi cu inel de Îndreptăţire. Cine are o asemenea carte ca să caute in ea
ametist. Cine i-a spus dragostea pentru Românii răniţi adă­ zilele anului ? Păstrarea numelui dă un farmec de basme la
postiţi în încăperile mănăstireşti ale Strahovului, deasupra gura sobei şi pune intr'un chenar dc duioşie in faţa trecerii
Pragei, cuvântările, cărţile ? Poate că era d-l Bogdan-Duică. liniştite a vieţii, nişte foi altminteri de toată ziua. Materialul
Nu mai mi-aduc aminte. Eram cu totul aproape dc fcridtul strâns in ele. tot altul după gândul şi rostul alcătuitorilor,
prelat şi auzeam vorbele numai ca dela o marc depărtare, poate fi acclaş cu al oricărei antologii sau culegeri de arti­
deşi nu mi-a scăpat niciuna. Ştiu atât, că ieşeau răstit, ca cole in jurul accluiaş subiect, şi capătă cu toate acestea aici.
din gura unui om, care e mai obişnuit să-şi ascundă simţirile un înţeles nou. Aceleaşi două flori, deschise intr'un răzor săl­
şi se supără când nu poate altfeL Sigur atunci câ tot d-l batic, ridicate dintr'un ghiveciu cu smalţuri artistice de pe un
Bogdan Duică a fost. Iată-1 apoi pe d-l Em. dc Martonne. pe cămin Renaştere sau prinse la un piept de rochie foarte răs-
d-l Bartoli, iatâ-i pe absenţi, d-r Rogcr, Wickham Steed, croită fac să cânte de fiecare dată in noi alţi fiori.
Seton Watson. Miniştri muiaţi in fir se apropie ca să ia su­ Almanahul Graficii române, care înseamnă, mi se pare. nu
lurile cele prepoase. D-l Emil Racoviţă, omul dc ştiinţă sfă­ arta tiparului in deobşte. d revista cu acelaş nume dela
tos. rectorul jubileului, e el insuş mişcat, mai mult când se Craiova. iese in al şaptelea an. El alcătueşte la un loc, şi va
apleacă peste aceşti lipsă decât peste Încununaţii de-adi- alcătui tot mai mult în curgerea vremii, un adevărat com­
ncauri. pendiu al tiparului din România şi dc oriunde. Volumul, pe
Regele a avut oraşul schimbat in muzeu etnografic, ţărani care ii am in faţă, începe cu „Noui ilustraţii străine ale răs-
cu cioareci şi haine strânse pe ei. ca nişte cavaleri, şi femeile boiului 1877—78" de N. Iorga, în continuarea unui articol
infoiate şi încreţite, cu fuste roşii ca flacăra sau pembe ca de anul trecut. Textul e puţin, dar el nici nare decât rostul
dulceaţa de trandafiri, şi cu obrajii ca un măr domnesc : a să tragă un fir prin multele, interesantele şi frumos reprodu­
avut cuvântarea avântată şi cu răsunete pe-alocuri dc orgă sele desene de pe vremuri. Urmează „Cărţile româneşti tipă­
sau dc corn. pentru chemări de romantică vitează ; şi a avut rite de diaconul Coresi la Braşov în 1560—1581" de d-l I.
mai cu seamă corul şoimilor de pe scara de marmură, care se Bianu. ca o prefaţă la reproducerea în facsimile a Apostolu­
ducea fără sfârşit, undeva în cer şi aducea de-acolo cântecul. lui din 1563. Dacă reproducerea, nici vorbă, lipseşte, ceea-
Cu Institutul de cercetări ştiinţifice pe care l-a creat, el s'a cc arată numaidecât că aceste pagini învăţate şi limpede
urcat intre ctitorii aşezământului. Uniforma albastră se schim­ scrise au fost des'inatc unei lucrări anume şi aici nu sunt
bă in talar cu grele cute. decât in al doilea rând, ar fi fost bine să se dea. ca părere.