Page 42 - 1930-08
P. 42
C R O N I C A 4 9 1
strâvăzâtori. Eşti intr'o marc sală dc experienţă, cu ramă voe de o carte mai uşor de mânuit, tot la aceasta se vor
dealurile şi apele. şi cu material, omul. nevinovat ţi infinit. gândi. Dar se vor gândi mai ales cititorii cei mulţi.
Toate aceste bunăvoinţe şi osteneli sar cheltui poate cu Pentru atâţia din noi „Istoria Românilor din Dacia Traiană"
tot atăta foc. dar cu înseamnă mai mult de
neasemănat mai puţin cât o simplă operă de
folos, dacă n'ar fi tot ştiinţă sau o carte de
deauna de faţă o pu lectură istorică. Ea e
tere dc indemn. de ţi legată de copilăria
nere in făgaş şi dc noastră şi de întâia
supraveghere. Noi o curiozitate a trecutu
cunoaştem, fără să-i lui. Vorbesc dc toţi
mai spunem pe nume câţi suntem, ca pa
nu c un profesor, ci timă crudă de citit, dc
un tovarăş mai marc dinaintea Istoriei po
de lucru, şi nici un porului român, publi
stăpăn. ci un prieten. cată la inceput in
Numai dacă mi-ar da nemţeşte, acum vreo
deslcgare d-1 D. Guşti, douăzeci şi ceva de
aş numi-o. ani. de d-1 N. Iorga.
O ediţie românească
A. D. XENOPOL. a ieşit abia anul tre
„Istoria Românilor din cut la Casa Şcoalelor
Dacia Traiană”, edi Pe atunci ediţia marc
tată, cred cu jertfe, de a lucrării lui Xenopoi
..Cartea românească", se sfârşise şi aveam
se apropie de sfârşit. in loc ediţia in zece
Sunt numai câteva zile volume populare a lin
dc când a ieşit al P,o P ,.^cli«-o»o«r.(I..S.».) 5ohodolul U RunCU Foto B»rm. Şaraga. Ea ne era şi
doisprezecelea volum. regii şi profeţii. Anii
Faptele au inamtat până la Revoluţia dela 1848 şi până ia de liceu, cari îşi pun o atât de apăsată pecete pe suflet, i-am
Unirea din 1859. Volumele următoare, cele două încă râ petrecut in tovărăşia ei. O cât de meşteşugită evocare nu
mase. au să cuprindă ne-ar fi mulţumit :
domnia lui Ion A prea eram critici şi do
lexandru I Cuza. O- ream fapte. O mai as
pera se arată incâ- pră tratare, ne-ar fi
odată in monumenta speriat. Xenopoi ştiuse
litatea ei. E poate sâ fie un isteţ poves
după „Istoria lui Mi- titor. fără să se lip
hai Vodă Viteazul" dc sească de documen
Niculae Bâlcescu. in- tare. dar şi fără so
tâiul caz când o ase cxpuc numai ca a-
menea carte supra- tare. Nimerise adică
vieţueşte autorului, cu tocmai ce ne trebuia.
puteri editoriale noui. Trecem astăzi peste
Lămurirea nu e greu foi ca printr'o pădure
de dat. O istorie a de toamnă foşnitoare.
Românilor, in care nu Frunzele căzute sunt
documentul, ci poves anii noştri şi propria
tirea sâ domnească, istorie. In faţa noas
n'avem. Publicul sa tră vine. cu veşnicul
îndreptat cu încredere zâmbet, bătrânelul a-
spre această carte mai cela mai mult mic dc
veche, dar plină de stat. cu pasul puţin
informaţia timpului şi nesigur de întâilc a-
scrisă in margini de tacuri apoplccticc. ca
cronică. Dacă lucra- P '°» r —«**•* no«r.(I.5.R.) Ospăţul de nunti re nu-1 cruţaseră, aşa
rea e învechită, ea este cum l-am văzut data
intr'o măsură care nu-i strică, acolo unde ajunge. Specialiştii din urmă pe Xenoopl şi mi-a rămas in amintire
n'au decât s'o uite şi să răsfoiască prin scurtele memorii sau Se strecura pe o stradă din Bucureşti, unde se mu
comunicări după datele care le trebue. Când vor avea ne- tase. şi se uita cu ochii mari din faţa trandafirie şi ro-
