Page 41 - 1930-09
P. 41

C R O N I C A                                             5 6 5

              Minune  a  punerii  în  scenă!  Sau  minune  a  amintirii,   ţară  nu  înseamnă  insă  altceva  decât  depozitul  legal.  Numai
            şi  nu  chiar  in  top  privitorii  prezentă  !  Mă  simt,  strecurându-   forma  in  care  ea  apare  şi  poate  fi  folosită  e  biblioteca.  Ia-
            mă  prin  străzi  din  Maia  Strana,  cu  palatele  cu  pajuri  de   tâ-ne  atunci  înaintea  unei  probleme  care  ne  priveşte  pc  toţi
            familii  eroice  moarte  sau  împrăştiate  în  lupta  pentru  cre­  deopotrivă  şi  intre  ale  cărei  elemente  ne  mişcăm  zilnic.  Ea
            dinţă.  La  poarta  lor  fâlfâe  steaguri  străine.  In  această  sin­  nu  e  zădarnic  să  fie  cunoscută.  Această  dovadă  cred  că  am
            gurătate  mândră,  diplomaţii  au  crezut  că  e  locul  lor  ţi  legaţie   făcut-o.  Câteva  amănunte,  care  vor  urma.  vor  întări  încă
            lăngă  legaţie  a  pătruns  in  cartierul  plin  de  istonc.  Pe  mar­  in  tăia  dovadă.  Şi  voiu  stărui  să  vreau  să  conving,  mai  ales.
            ginea  drumurilor,  pardosite  cu  calupuri  de  piatră  veche,   că  nu  c  nici  anevoe  de  urmărit  şi  de  înţeles  in  diferitele  ei
            creşte  iarba.  Drumeţul  trece.  stă.  citeşte  un  nume  şi  coteşte   înfăţişări.
            in  altă  răspântie  tot  aşa  de  evocatoare.  Pc  manie  bulevarde,   In  cele  mai  multe  ţâri  putinţa  strângerii  la  un  loc  a  tot  ce
            in  Capitală,  sau  pc  locurile  expoziţiei  la  Brno,  $  au  ridicat   se  publică  e  asigurată  printr'o  lege  care  se  chiamâ  sau  le­
            casele  toate  de  beton  şi  de  sticlă,  ale  nouei  arte  arhitectonice.   gea  depozitului  legal  sau  legea  exemplarului  sau  exempla­
            Meşteri  sunt  Cehii  şi  ne-o  arată  in  planuri  de  tot  felul  de   relor  obligatorii.  Legea  se  aplică  fireşte  in  folosul  unei  bi­
            clădiri,  can  ispitesc.  Parcă  aş  fi  acolo,  în  forfota  pieţii  lui   blioteci.  care  chiar  prin  aceasta  urmează  dela  sine  că  e  o
            Vladislav  cu  sfântul  călare,  in  fund.  pe  bulevardul  suitor.   bibliotecă  de  Stat  sau  echivalată.  Ea  impune  două  obligaţii
            Seara  se  lasă.  vitrinele  strălucesc  şi  toate  faţadele  se  aprind   una  pieţei  producătoare,  reprezentată  de  tipograf,  de  edi­
            de  reclamele  luminoase.  Porţelanul  se  netezeşte  in  farfurii  şi   tor,  de  autor,  fie  in  parte,  fie  in  diferite  împerecheri,  şi  se.
            ceşti  sau  se  răsuceşte  in  dansatoare,  cu  veşminte  subţiri  co­  realizează  prin  trimeterea  la  una  sau  mai  multe  instituţii
            lorate,  sau  in  urşi  albi,  cu  gura  numai  atâta  rânjită  cât  să   hotărite.  a  câte  unui  exemplar  sau  a  mai  multor  exemplare
            pună puţin roşu in atâta răceală de zăpadă.      din  tot  ce  se  tipăreşte  sau  din  anumite  categorii  de  publi­
              Expoziţia  de  arhitectură  cehoslovacă  parcă  nici  na  fost   caţii  :  a  doua  obligaţie  priveşte  aceste  instituţii,  care  trebue
            scoasă  din  cele  câteva  lăzi.  şi  inşiratâ  in  cele  trei  săli  ale   că  primească  şi  să  păstreze,  intr'o  formă  organizată  şi  uşor
            Salonului,  decât  ca  să  întoarcă  pe  călătorii  prin  ţara  dela   de  consultat,  tot  ceeace  li  se  trimete  gratuit  şi  cu  acest  ti­
            Miazănoapte,  in  amintirile  şi  in  locurile  călcate  odată.  Ea   tlu.  Exemplarul  obligatoriu  ilustrează  întâia  obligaţie,  de­
            nu  c  bogată,  ceeace  ar  fi  fost  mai  uşor  de  realizat,  ci  su­  pozitul  legal,  a  doua.  Urmărirea  trebue  făcută  pc  două  căi:
            gestivă.  Alcătuitorii  au  fost  oameni  de  gust  şi  oameni  cari   ta  locul  de  producţie,  dacă  tipăriturile  pleacă  intr  adevăr,  şi
            ne  cunosc.  Ei  au  izbutit  să  ne  câştige  şi  cu  acest  puţin,  pe   la  bibliotecile  prevăzute  de  lege.  dacă  acele  tipărituri  se
            care  ni  l-au  dat.  Preşedintele  de  bronz  al  ţării,  cu  mişcarea   păstrează.
            de  braţ  de  semănător  cu  ochelari,  primea  din  anti-cameră.   România,  incâ  de  mulţi  ani.  aproape  de  cincizeci,  e  ocro­
            Cehoslovacia era pretutindeni de faţă. curată şi dreaptă.  tită  prin  lege  de  risipirea  publicaţiilor  dcia  noi.  Cine  se  duce
                                                             la  biblioteca  Academici  Române  sau  la  a  Fundaţiei  univer­
              DEPOZITUL  LEGAL.  —  A  vorbi  despre  depozitul  le­  sitare  Carol  I  In  Bucureşti,  la  Cluj  la  biblioteca  Universităţii,
            gal  către  o  adunare  mai  mare  de  oameni,  înseamnă  in  în­  ca  şi  Ia  Iaşi  sau  la  Cernăuţi,  sau  la  Biblioteca  ..Astrei  ”  la
            tâiul  rând  a  face  pe  toţi  de-o  părere,  atât  pe  cunoscătorii   Sibiiu.  poate  să  se  convingă  de  binefacerile  ei.  In  acelaş
            problemei,  puţini,  cât  şi  pc  ceilalţi:  că  e  zadarnic.  Dacă  e   timp  işi  poate  insă  da  seama,  oprindu-se  şi  întrebând,  şi  de
            o  artă  să-ţi  acordezi  dela  început  unanim  ascultătorii,  iată   anumite lipsuri sau de laturi vitale ale problemei.
            că  această  artă  am  ajuns-o!  Cunoscătorii  au  să  spună  că   Ceeace  izbeşte  intâiu  la  legea  românească,  este  marele
            problema  e  prea  specială  şi  aspră,  iar  ceilalţi  au  să  se  gră­  număr  de  locuri  hotărite  ca  depozite  şi  prin  urmare  şi  marele
            bească  să  dea  dreptate  cunoscătorilor.  Să  mi  se  dea  voe  să   număr  de  publicaţii  cerute.  La  noi  obligaţia  legală  priveşte
            arăt  că  nici  unii  şi  prin  urmare  nici  alţii  nu  văd  adevărul.   in  intâiu!  rând  şi  mai  ales  pe  tipograf.  Din  fiecare  carte  sau
            Lucrul are să-mi fie mai uşor decât se inchipue.  foae  tipărită  sau  produs  de  orice  tehnică,  al  tiparului,  el  e
              Semnul  deosebitor  al  civilizaţiei  noastre  rămâne  tiparul.   dator  să  retragă  aproape  douăzeci  de  exemplare  şi  să  le  ex­
            In  pragul  vremii  moderne  stă  tot  Gutenberg.  Ca  mijloc  de   pedieze  in  mai  multe  părţi  de  ţară  bibliotecilor  legale.  In
            păstrare  a  cunoştinţelor  şi  apoi  de  răspândire  a  kw.  cele   această  simplă  operaţie  se  ascund  cel  puţin  cinci  probleme
            două  trăsături  temeinice  ale  oricărei  culturi,  n  am  descope­  şi  se  cuibăreşte  toată  criza,  pentrucă  o  criză  este!,  a  depo­
            rit  ceva  mai  bun  decât  cartea  şi  adausul  ci  de  formaţie   zitului legal din România.
            uşoară  şi  repede  mişcătoare,  publicaţia  periodică  şi  ziarul.   Legea  nu  e  limpede  cel  puţin  in  două  puncte  :  lasă  con­
             Dela  ieşirea  din  Evul  Mediu  atâtea  monumente  şi  creaţii   trolul  tipografiilor  pentru  împlinirea  îndatoririlor  lor.  in  sea­
             ale  inteligenţii  au  pierit,  zdrobite  de  talpa  nepăsâtoare  a   ma  fiecărei  biblioteci,  şi  nu  prevede  răstimpul  minim  in  care
            răsboiului  sau  de  trecerea  secolelor,  au  pierit  pentru  tot­  tipăriturile trebue să ajungă in depozite.
             deauna.  fie  că  erau  de  piatră,  sau  de  uleiu  şi  ape  colorate,   In  ce  priveşte  întâia  scăpare,  ca  înseamnă  o  primejduire
             sau  de  aţă  şi  de  fir.  Aproape  nimic,  in  schimb,  dm  ce  a  pă­  a  gândului  insuş,  atunci  când  controlul  sar  face  slab,  şi  în­
             truns  in  tipar,  ca  intr'o  Akropole  sau  intr'un  forum  de  veş­  seamnă.  in  tot  cazul,  in  starea  de  azi,  o  sforţare  prea  mare.
             nicie,  nu  s  a  pierdut.  Acolo  totul  se  găseşte  la  indemâna  ori­  Biuroul  de  urmăriri,  care  e  organizat  şi  funcţionează  mai  de
             cui.  ori  din  ce  vreme  şi  ori  din  ce  loc  ar  veni.  O  foae  pe   mult  şi  mai  vioiu.  este  acela  al  Bibliotecii  Academiei  Ro­
             care  o  întorci  dintr'o  carte  de  multe  ştiutoare,  e  ca  tichia   mâne.  După  el  poate  vin  Clujul  şi  Cemâuţul.  Cărţi  şi  pu­
             din  basme  care  te  face  nevăzut  şi  ca  încălţările  minunate,   blicaţii.  vreo  zece  dintr'o  sută.  cu  toţi  aceşti  ochi  atenţi,
             care  te  poartă  ca  gândul  prin  palate  de  zâne  şi  împărăţii   scapă  neintrate.  Cultura  noastră  c  păgubită  cu  acest  pro­
             de pc celălalt tărâm.                            cent.  dacă  nu  in  valori  reale,  pentrucă  tipăriturile  acestei  ca­
              Organizarea  păstrării  tuturor  produselor  tiparului  dintr'o  tegorii  nu  sunt  de  obiceiu  de  întâia  mână.  dar  negreşit  In
   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46