Page 10 - 1931-1

Muzeul de istorie naturală din Bucureşti

M uzeul N ational de Istorie Naturală

In faţa Ministerului de Externe se ridică în piaţa numai un preparator, Georgescu, apoi fratele mai
Victoriei Muzeul Naţional de Istorie Naturală. mic al acestuia, Simion.
Este o clădire vastă, în stil ales, dar fără nici un Pe la 1882, Dimitrie Brândza, numit profesor de
lux arhitectonic inutil. botanică la universitate, ia asupra-şi direcţia colec­
Muzeul este înconjurat de o grădină frumoasă, ţiilor de botanică, trecute mai târziu la noul institut
iar fruntea lui poartă un măreţ vultur de piatră. de botanică, creat de D. Sturdza, fiind ministru, şi
Numai puţină lume ştie, ce valoare culturală şi cu Brândza director. Muzeul de istorie naturală era
bănească reprezintă comorile pe cari, din subsol aşezat în localul universităţii. In 1885, un incendiu
până în pod, le adăposteşte acest edificiu liniştit. distruge aproape complet colecţiile, iar puţinele
Mai puţini încă ştiu că acest monument, dedicat obiecte care scapă de foc sunt atât de vătămate
numai ştiinţei, este opera unui singur om, a lui încât nici nu se mai pot păstra în colecţii.
Grigore Antipa, membru al Academiei şi fost elev La 1893, Gr. Antipa vine ca director şi mută
al marelui savant Haeckel. rămăşiţele secţiei zoologice într’un local închiriat
Dar să urmărim pe scurt istoricul Muzeului de în strada Polonă. Ceeace scăpase de foc, era plin
Istorie Naturală. de molii şi neutilizabil. Din vechile colecţii nu mai
începutul este vechiu, chiar surprinzător de ve- rămăsese nimic bun ; noul director trebuia s'o iea
chiu, datând din timpul domnitorului Alexandru dela început, trebuia, adică, să înfiinţeze muzeul
Ghica, care, împreună cu fratele său, Mihala- din nou.
che — pe atunci Ministru al Instrucţiei publice — Colecţiile vechiului muzeu erau într’o stare, bună
a luat, încă dela 1834, iniţiativa înfiinţării unui mu­ cel mult pentru o panoramă de curiozităţi, căci pre­
zeu de istorie naturală. Acest proect se realizează, paratorul făcuse lucru de ,,artă sintetică”: la o pa­
şi în anul 1838 se înfiinţează un modest Muzeu ca săre, căreia moliile îi mâncaseră capul, pusese ca­
o anexă a spitalului Colţea. pul altei speţe, — şi alte minunăţii similare, încât
Acest prim muzeu avea câte o secţie zoologică, s au găsit exemplare la cari capul, trupul şi coada
anatomică şi mineralogică. Din Torino fu chemat erau fiecare dela alt soiu de animal. Fireşte că a-
conservatorul italian Fererati, prin a cărui mijlo­ ceşti monştri „sintetici” au fost arşi.
cire noul institut a primit ca dar dela muzeul din In felul acesta, colecţiile vechiului muzeu s au ni­
Torino o foarte bogată colecţie de păsări împăiate micit prin foc, insecte distrugătoare şi preparatori
şi diferite alte vertebrate. Urmaşul lui Fererati a naivi. Noul director moştenise un muzeu fără ma­
fost croatul Wallenstein. terial. încetul cu încetul, Antipa adună material
In 1866, Grigore Ştefănescu, profesor la univer­ nou. Fiind mult apreciat şi bine cunoscut cu sa­
sitatea din Bucureşti, e numit directorul muzeului. vanţii străini, aceştia donează directorului un vast
Ştefănescu fiind geolog şi paleontolog, n’a dat nici material ştiinţific, pe care Antipa îl donează şi-l
o atenţie secţiei zoologice, pentru care funcţiona încorporează muzeului.