Page 11 - 1931-1

I. LEP$I : MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ 0

In 1904 începe construirea localului actual dela Localul actual al muzeului a costat pe atunci
şosea, după planurile alcătuite de Antipa însuş 340.000 lei, iar pentru vitrine şi alte instalaţii Sta­
împreună cu inginerul Roco. In toamna 1906, lu­ tul a contribuit numai cu suma de 40.000 lei. Vi­
mea vedea ridicându-se în piaţa Victoriei o clădire trinele din fier, cu geamuri de cristal, — cele mai
mare, destinată muzeului de ştiinţe naturale, şi se sistematice ce există astăzi în lume, — au costat
mira cu ce se va umplea, ştiind că în ţară nu exis­ încă pe atunci peste o jumătate milion lei aur ; azi
tau colecţii. Dar directorul nu stătuse pe loc, ci ar costa 50 milioane. Directorul a adunat această
făcuse lucru de furnică ; fără sgomot, magazinele sumă sub formă de donaţii dela prietenii săi din
se umplură cu material ştiinţific mult şi valoros. străinătate. Străinătatea a ajutat cultura noastră
24 Maiu 1908. La şosea noul muzeu e gata şi naţională, — a ajutat-o din consideraţie pentru di­
plin de colecţii — par că ar fi ieşit din pământ. — rectorul Antipa ; iar ,,mecenii” noştri... nu s’au
însuş Regele Carol I, asistat de prinţul Ferdinand născut nici până azi. Aceeaş provenienţă o au şi
şi de soţia Sa Maria, inaugurează noua creaţie ). colecţiile pe cari le admirăm astăzi : şi ele sunt cu
1
A fost ziua cea mai solemnă, cea mai splendidă, pe puţine excepţii donaţii străine.
care a văzut-o muzeul nostru vreodată, mândria Numai specialistul recunoaşte numeroasele rari­
Capitalei şi a ţării. In albumul vizitatorilor putem tăţi, şi chiar exemplare unice, care — adesea de
admira puternica iscălitură a marelui rege, datată înfăţişare modestă — stau la adăpostul geamurilor
din această zi memorabilă. de cristal donate. Astăzi colecţiile muzeului naţio­
Mult timp muzeul nu avea ca personal ştiinţific nal valorează sute de milioane, şi sunt exemplare
decât numai pe directorul său. In 1895, Robert care nu se pot cumpăra cu nici o sumă de bani,
Dombrowski vine ca preparator, şi abia în 1900 e fiindcă nu se găsesc de loc spre vânzare, iar puţi­
numit un asistent, A. L. Montandon, în 1906 ur­ nele muzee care au astfel de rarităţi, le păstrează
mat de profesorul Popa-Burcă, şi în 1907 de R. cu sfinţenie. Şi totuş s a găsit cineva înalt ca situa­
Canisius. ţie. însă de un caracter nepotrivit cu un calificativ
la fel, care să ceară evacuarea muzeului, pentru
a-şi instala în clădire biuroul.
J ) Discursul M. Sale cât şi al directorului sunt publicate Dar desvoltarea muzeului nu s a oprit în loc, ci
în Monitorul Oficial. în curând urmează o nouă inaugurare : a secţiilor