Page 33 - 1931-1
P. 33

EMANOIL BUCUŢA: MUZEUL SIMU                                    31








































                                                                                                 Foiopress
                                                Fotopress
                       D-na Simu de Bourdelle                          Anastase Simu de Bourdelle
          mântui  nedesţelenit,  înainte  să  se  apuce  de  lucru.  E   rând  opere  de  artă  şi  plătind  premiile  din  averea
          voinic  şi  firesc,  fără  niciun  avânt  sau  eroism.  Dar   personală  a  d-lor  şi  cu  obligaţiunea  pentru  Minis­
          simţi  că  lucrul  pe  care-1  va  începe,  îl  va  şi  duce  la   ter  să  apere  şi  să  păstreze  acest  Muzeu..”  Mărini-
          capăt.  Mă  opresc  totdeauna  înaintea  lui  şi  găsesc   moasă  rezervă,  pe  care  şi-o  păstrează  donatorii,  să
          în  el  mult  din  firea  şi  din  rostul,  între  atâtea  co­  întreţină  şi  să  înzestreze  şi  mai  departe  Muzeul  dă­
          mori de artă, al ctitorului.                     ruit  Statului  !  Şi  uscăciunea,  aproape  vinovată,  a
            Muzeul,  astfel  închegat  şi  dat  folosinţei  publice   actului  oficial,  care  înşiră  nepăsător  „terenul  afe­
          încă  dela  început,  din  Maiu  1910,  a  fost  privit  din   rent”  alături  de  „toate  operele  de  artă  în  număr  de
          întâia  zi  ca  unul  din  aşezămintele  de  artă  şi  de   1182”!  Darul  n’avea  nevoe  decât  ca  o  formalitate
          cultură  ale  Bucureştiului.  Artişti  şi  şcolari,  străini   şi  garanţie  de  viitor,  de  omologare  şi  parafare,  ca
          în  trecere  şi  popor  de  Duminică  au  întârziat  cu  a-   să  fie  al  naţiunii;  naţiunea  şi-l  însuşise  în  mai  mult
          celaş  interes,  sau  cu  aceeaş  încântare,  prin  sălile  lui.   de cincisprezece  ani  de bucurie  neîmpiedicată, în cel
          Schimbarea,  dela  sine,  dintr’o  proprietate  indivi­  mai  înfricoşat  şi  mândru  fragment  de  istorie  prin
          duală  într'un  bun  colectiv,  se  făcea  cu  fiecare  zi.   care  trecuse.  Pânzele  şi  marmurele  n’aveau  de  ce  să
          De  altminteri,  ea  era  şi  în  vederile  întemeetorului.   se  cutremure,  la  acest  inventar  nesimţitor,  cu  care
          Ziua,  când  să  capete  o  consfinţire  legală  şi  să  fie   cele  trecătoare  se  răsbună,  când  le  vine  odată  rân­
          vădită  pentru  toţi  ochii,  a  sosit  la  17  Noembrie   dul,  pe  cele  unice;  ele  rămâneau  deopotrivă  de  stră­
          1927.  Cu  două  zile  înainte,  Monitorul  Oficial  publi­  lucite  şi  de  mult  lăudate,  în  tovărăşia  nedespărţită
          case  decretul,  al  cărui  articol  doi  zice  :  ,,Se  autoriză   visată  de  donator.  Norii,  cari  călătoreau  pe  deasu­
          Ministerul  Cultelor  şi  Artelor  să  accepte  donaţiu-   pra  şi  se  răsfrângeau  în  geamurile  din  acoperiş  pe
          nea  făcută  naţiunii  române  de  d.  Anastase  Simu,   unde  ele  primeau  lumina,  semănau  uneori  cu  norii
          donaţiune  care  constă  din  ,.Muzeul  Simu”,  imobi­  Partenonului.  Răsplată  destulă  şi  care  despăgubeşte
          lul  situat  în  Bucureşti,  strada  Mercur  No.  8,  cu   de orice alte neajunsuri.
          terenul  aferent  şi  toate  operele  de  artă  în  număr   Ziua  de  17  Noembrie  1927  era  rece  şi  ceţoasă.
          de  1182,  cu  condiţie  că  atâta  timp  cât  donatorul  şi   Ea  adunase  în  Muzeu,  atât  oficialităţile  cât  şi  pe
          soţia  sa  d-na  Elena  Simu  vor  fi  în  viaţă  îşi  rezervă   toţi  prietenii.  Veniseră  să  fie  faţă  la  punerea  în  mâi­
          direcţiunea  şi  administraţia  muzeului,  suportând   nile  Statului  a  acestei  averi  de  frumuseţe.  In  cuvân­
          cheltuelile de întreţinere şi administraţie, cumpă­  tarea de-atunci a d-lui Simu, care e şi actul de do-
   28   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38