Page 39 - 1931-1
P. 39

B O A B E   D E  G R Â U


















































                       Th. Aman: Ţiganca                          Albert Besnard: Dansatoare spaniolă
        friză,  amintită  în  poemele  lui,  sau  câte  o  Melpo-   rii  celei  mici  dela  1859,  cu  încordarea  de  grumaz
        mene  uriaşă,  cu  durerea  ei  tragică,  ridicată  ca  o   încomat  a  bourului  şi  cu  fâlfâitul  de  aripi  al  vultu­
        ameninţare  peste  toată  această  lume  dusă.  Numai   rului,  sus,  şi  cu  hora,  abia  desfăcută  din  piatră,  jos
        Nike  dela  Samotrake,  Biruinţa  fără  cap,  îşi  fâlfâe   de  jur  împrejurul  monumentului.  Voltaire  de  Hou-
        dumnezeeştile  pânze,  într’un  mers  neoprit  şi  înalt,   don  râde,  Moise  al  lui  Michel  Angelo  îşi  adună
        la  o  provă  de  vas,  spre  neştiute  destine  !  Originalul   barba  ca  un  fluviu,  calul  Partenonului  nechează  cu
        puternic  şi  mult  mai  mare  din  Luvru  răsare  în  toate   capul lui de zi ridicat deasupra undelor.
        minţile.  Bourdelle  pune  tot  acolo  pe  Hercule  să-şi   O  privire  din  uşă,  spre  lăuntrul  Muzeului,  des­
        încordeze  arcul,  în  acea  înfricoşată  opintire  a  muş­  copere  în  fund  „Fructul”  lui  Bourdelle.  E  pus  în-
        chilor,  pe  care  una  din  muncile  lui  trebuia  s’o  chel­  tr’adevăr  ca  o  încheere  şi  ca  o  încununare,  aşa  cum
        tuiască.  E  o  reproducere  în  miniatură  a  arcaşului   se  arată  în  Luvru,  la  capătul  sălii  cu  Venus  dela
        original.  In  mijloc,  bustul  de  acelaş  sculptor,  al  lui   Melos,  făptura  măreaţă  şi  liniştită  a  zeiţei,  albă  pe
        Anastase  Simu  în  mecenat  roman,  atent  şi  preocu­  draperiile  catifelei  roşii.  Fructul  îmbie  senzual,  cu
        pat  ca  de  o  trecere  în  revistă  a  propriilor  colecţii,   îndoitura  pe  şold,  cu  pieptul  mic  şi  capul  îngreuiat
        dă  linişte  şi  orizont  acestei  lumi  de  piatră,  de  bronz   şi  sporit  de  podoabe,  de  departe  şi  parcă  depărtân-
        şi  de  ipsos,  reînviată  aici  din  atâtea  secole  şi  cul­  du-se  mereu.  Până  la  el  sunt  atâtea  marmure  şi
        turi.  In  celălalt  sân,  alături  de  statuia  colorată,  me­  bronzuri,  străine  sau  române,  dela  capul  d-nei
        dievală,  sunt  faianţe  albastre  din  şcoala  lui  della   Storck  până  la  reproducerea  în  mic  după  Verroc-
        Robbia,  un  Isus  care  se  roagă,  parcă  apăsat,  ca  de   chio  a  marţialului  Colleone,  Primăvara  lui  Rodin,
        o  pedeapsă,  de  discul  sfinţeniei  de  deasupra  capu­  un  băiat  de  tinereţe  aşa  cum  n’ar  mai  lucra  astăzi,
        lui,  alte  reproduceri  după  arta  Renaşterii  şi  acel   Brâncuşi,  bustul,  odată  de  marmură,  diafanizat  şi
        proiect de monument al Unirii, de Paciurea, al Uni-  înalt, şi altă dată de bronz, mai grav şi mai rotunjit,
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44