Page 41 - 1931-1
P. 41
38 B O A B E D E G R Â U
al doamnei Simu de Bourdelle, Mefisto şi Pierrot, nescu, pe Cuţescu Storck, pe Verona, pe Stoenescu,
Hercule şi Sfântu’ Gheorghe, cronicarul Nistor şi pe Kimon Loghi, pe Vermont, Grant, Strâmbu, cu
Barbu Petriceicu Haşdeu, lupta cu sine şi cu zeii a tonuri violente sau stinse, cu oameni tăiaţi în pla
lui Beethoven şi capul, aproape hilar, al lui Bunescu nuri mari sau miniaturizaţi, cu păduri şi cu lacuri,
de Medrea, tigri şi vulpi, măşci şi grupuri, torsuri cu lupte şi cu biruinţe, cu drumul mai cu seamă
şi mâini, portrete şi compoziţii, academisme şi în- încă deschis pentru noui şi noui încercări, arta în
drăsneli. construcţie şi în prefacere.
Sala a doua e închinată picturii româneşti. Ea e Sala a treia, care e o sală centrală, înconjoară
stăpânită, pentru privitorul care-i stă întâiu pe prag de pretutindeni cu pictură franceză din toate şco
şi o îmbrăţişează dintr’o căutătură, de Ţiganca lui lile secolului. Urmele clasicismului ,cu măreţia de
Aman, venită de departe, cu lucrul de pensulă co subiecte, curăţenia de linii şi liniştea de culori, apar
rect şi cu slăbiciu destul de limpezi.
nea de exotism Alături se deose
pus în scenă, şi de beşte neastâmpă
portretul lui Nicu- rul romantic, tre
lae Kreţulescu de cut dela poză la
Mirea, cu tonalita viaţă, cu pas de
tea închisă şi cu cavaler şi cu cei
predominarea ca de tunet depărtat.
pului obosit de ani Peste unul şi peste
şi de lucruri ştiute, celălalt, ca o des
într’o lumină care trămare de soare
se străvede di în care lucrurile se
năuntru. La o cer arată şi pier ca şi
cetare pe îndelete cum ar fi plămă
strofe frumoase dite încă odată din
din Epigonii lu: aluatul primar, se
Eminescu din pro- revarsă deodată
logul avântat de impresionismul. Se
înşiră la rând şi a-
preamărire istor. tâtea încercări care
că, se revarsă de să-l îngrădească
peste tot, ca nişte sau să-l ducă mai
bănuţi de aur din- departe. Nume pli
tr’un s o a r e dt ne de sonorităţi re
vară privit pre.. voluţionare şi care
drept. E aici toat au sfâşiat istoria
pictura română, picturii, ca să-i dea
dela ieşirea şovăi alt curs, privesc
toare din icoanele din pereţi, cu în
bizantine sau din cruntarea sau zâin
ntâia înrâurire ita betul lor colorat.
liană, până la pro I s t o r i a culturii
blemele de cu franceze, cu toată
loare şi la expe pornirea ei fireas
rienţele eroice de că spre echilibru şi
înoire, de astăzi, I'ierre Gourdault: Anul o mie ;u toată strălucirea
portretul ca şi formală, se repetă
peisagiul, natura moartă ca şi compoziţia, u- încă odată înaintea ochilor înţelegători, de rândul
leiul alături de desen, şi acuarela subţire acesta pe planul plastic. E o cultură care dă mai-
lângă pastelul fraged. Uite pe Leca, scrobit şi co cuseamă încredere şi înalţă, pentrucă e organică şi
rect, Henţia cu boerul măreţ, pe Stahi, pe Szatmari, are putinţa să calce şi să adâncească până la desă
nişte Grigoreşti din toate epocile, găinile argintii vârşiri de subţirime de fior şi de meşteşug tehnic,
ale lui Andreescu şi florile de măr în ulciorul de toate treptele unei desvoltări. Nemulţumirea cu sine
ţară, aproape abstracte şi triste, Luchian în tranda insuş şi zbuciumul, care împing pasul înainte şi-l
firi brumaţi sau în florile ca nişte explozii şi des scot din acalmia stagnantă a obişnuitului, nu-i lip
compuneri de lumină sau în alaiul flămând al ţăra sesc, dar ele nu duc la experienţele nebune şi la
nilor, în capete şi în prispe umbrite ; uite pe Ştefan rătăcirile difuze, de cavalcadă speciată de incendiu,
Popescu, pe Pătraşcu, pe Pallady, pe Iser, pe Teo- a creatorilor. Uite cum se văd aici căile mari şi cum,
dorescu Sion, pe Steriade, pe Băncilă, pe Bu la urmă, toate potecile de vis sau de zburdălnicie,