Page 41 - 1931-1
P. 41

38                                  B O A B E  D E  G R Â U


       al  doamnei  Simu  de  Bourdelle,  Mefisto  şi  Pierrot,   nescu,  pe  Cuţescu  Storck,  pe  Verona,  pe  Stoenescu,
       Hercule  şi  Sfântu’  Gheorghe,  cronicarul  Nistor  şi   pe  Kimon  Loghi,  pe  Vermont,  Grant,  Strâmbu,  cu
       Barbu  Petriceicu  Haşdeu,  lupta  cu  sine  şi  cu  zeii  a   tonuri  violente  sau  stinse,  cu  oameni  tăiaţi  în  pla­
       lui  Beethoven  şi  capul,  aproape  hilar,  al  lui  Bunescu   nuri  mari  sau  miniaturizaţi,  cu  păduri  şi  cu  lacuri,
       de  Medrea,  tigri  şi  vulpi,  măşci  şi  grupuri,  torsuri   cu  lupte  şi  cu  biruinţe,  cu  drumul  mai  cu  seamă
       şi  mâini,  portrete  şi  compoziţii,  academisme  şi  în-   încă  deschis  pentru  noui  şi  noui  încercări,  arta  în
       drăsneli.                                        construcţie şi în prefacere.
         Sala  a  doua  e  închinată  picturii  româneşti.  Ea  e   Sala  a  treia,  care  e  o  sală  centrală,  înconjoară
       stăpânită,  pentru  privitorul  care-i  stă  întâiu  pe  prag   de  pretutindeni  cu  pictură  franceză  din  toate  şco­
       şi  o  îmbrăţişează  dintr’o  căutătură,  de  Ţiganca  lui   lile  secolului.  Urmele  clasicismului  ,cu  măreţia  de
       Aman,  venită  de  departe,  cu  lucrul  de  pensulă  co­  subiecte, curăţenia de linii şi liniştea de culori, apar
       rect  şi  cu  slăbiciu­                                                        destul  de  limpezi.
       nea  de  exotism                                                               Alături  se  deose­
       pus  în  scenă,  şi  de                                                        beşte  neastâmpă­
       portretul  lui  Nicu-                                                          rul  romantic,  tre­
       lae  Kreţulescu  de                                                            cut  dela  poză  la
       Mirea, cu tonalita­                                                            viaţă,  cu  pas  de
       tea  închisă  şi  cu                                                          cavaler  şi  cu  cei
       predominarea  ca­                                                              de  tunet  depărtat.
       pului obosit de ani                                                            Peste  unul  şi  peste
       şi de lucruri ştiute,                                                          celălalt,  ca  o  des­
       într’o  lumină  care                                                           trămare  de  soare
       se   străvede   di­                                                            în  care  lucrurile  se
       năuntru.  La  o  cer­                                                          arată  şi  pier  ca  şi
       cetare  pe  îndelete                                                           cum  ar  fi  plămă­
       strofe   frumoase                                                              dite  încă  odată  din
       din Epigonii lu:                                                               aluatul  primar,  se
       Eminescu  din  pro-                                                            revarsă   deodată
       logul  avântat  de                                                             impresionismul.  Se
                                                                                      înşiră  la  rând  şi  a-
       preamărire  istor.                                                             tâtea  încercări  care
       că,  se  revarsă  de                                                           să-l   îngrădească
       peste  tot,  ca  nişte                                                         sau  să-l  ducă  mai
       bănuţi  de  aur  din-                                                          departe. Nume pli­
       tr’un  s o a r e   dt                                                          ne de sonorităţi re­
       vară  privit  pre..                                                            voluţionare  şi  care
       drept.  E  aici  toat                                                          au  sfâşiat  istoria
       pictura   română,                                                              picturii, ca să-i dea
       dela  ieşirea  şovăi­                                                          alt  curs,  privesc
       toare  din  icoanele                                                           din  pereţi,  cu  în­
       bizantine  sau  din                                                            cruntarea  sau  zâin
       ntâia înrâurire ita­                                                           betul  lor  colorat.
       liană,  până  la  pro­                                                         I s t o r i a  culturii
       blemele  de  cu­                                                               franceze,  cu  toată
       loare  şi  la  expe­                                                           pornirea  ei  fireas­
       rienţele  eroice  de                                                           că  spre echilibru şi
       înoire,  de  astăzi,                I'ierre Gourdault: Anul o mie              ;u  toată  strălucirea
       portretul   ca   şi                                                            formală,  se  repetă
       peisagiul,  natura  moartă  ca  şi  compoziţia,  u-   încă  odată  înaintea  ochilor  înţelegători,  de  rândul
       leiul   alături   de   desen,   şi   acuarela   subţire   acesta  pe  planul  plastic.  E  o  cultură  care  dă  mai-
       lângă  pastelul  fraged.  Uite  pe  Leca,  scrobit  şi  co­  cuseamă  încredere  şi  înalţă,  pentrucă  e  organică  şi
       rect,  Henţia  cu  boerul  măreţ,  pe  Stahi,  pe  Szatmari,   are  putinţa  să  calce  şi  să  adâncească  până  la  desă­
       nişte  Grigoreşti  din  toate  epocile,  găinile  argintii   vârşiri  de  subţirime  de  fior  şi  de  meşteşug  tehnic,
       ale  lui  Andreescu  şi  florile  de  măr  în  ulciorul  de   toate  treptele  unei  desvoltări.  Nemulţumirea  cu  sine
       ţară,  aproape  abstracte  şi  triste,  Luchian  în  tranda­  insuş  şi  zbuciumul,  care  împing  pasul  înainte  şi-l
       firi  brumaţi  sau  în  florile  ca  nişte  explozii  şi  des­  scot  din  acalmia  stagnantă  a  obişnuitului,  nu-i  lip­
       compuneri  de  lumină  sau  în  alaiul  flămând  al  ţăra­  sesc,  dar  ele  nu  duc  la  experienţele  nebune  şi  la
       nilor,  în  capete  şi  în  prispe  umbrite  ;  uite  pe  Ştefan   rătăcirile  difuze,  de  cavalcadă  speciată  de  incendiu,
       Popescu,  pe  Pătraşcu,  pe  Pallady,  pe  Iser,  pe  Teo-   a  creatorilor. Uite cum se văd aici căile mari şi cum,
       dorescu  Sion,  pe  Steriade,  pe  Băncilă,  pe  Bu­  la urmă, toate potecile de vis sau de zburdălnicie,
   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46