Page 52 - 1931-1
P. 52

C R O N I C A                                          41)

           Purtătorul  de  biruinţă,  Sf.  Gheorghe,  trece  pe  calul  lui   „ARHIVA”.  —  Iată  cinci  sute  de  pagini  de  text  în  format
         alb,  printr'un  decor  idilic,  minunat  stilizat  ;  între  doi  pomi   mai  mare  decât  cel  obişnuit,  închinat  sociologiei  şi  probleme­
         existenţi  numai  în  flora  plastică  şi  o  poiană  cu  foi  mari  de   lor  ei  !  „Arhiva  pentru  Ştiinţa  şi  Reforma  Socială"  a  intrat
         luncă  jilavă.  Balaurul  solzos  şi-a  încovrigat  coada  pe  după   in  al  nouălea  an  de  apariţie.  Ea  a  fost,  în  tot  acest  timp,
         un  picior  al  calului,  dar  fălcile  lui  au  trosnit  de  lovitura   mai  mult  decât  o  oficină  de  cunoştinţe,  un  luptător  pentru
         lăncii  cu  cruce  dela  mâner  şi  al  cărei  vârf  i-a  ieşit  prin   o  idee.  In  ziua  socotelilor,  se  va  vedea  cât  a  înaintat  această
         ceafă.  Sub  unul  din  pomi,  stă  în  genunchi  o  fată  cu  o  doniţă   idee,  astfel  ajutată.  Noi,  cari  îi  stăm  mai  aproape,  o  ştim  şi
         legată  în  cercuri  albe,  ca  într’un  al  treilea  plan  de  orizont,   o  putem  dovedi,  ori  când  chiar  de  astăzi.  îndărătul  „Arhivei”
         în  planul  al  doilea  e  un  puţ,  cu  colacul  de  lemn  crestat,  pe   stă  Institutul  Social  Român,  cu  toată  activitatea  lui,  şi  în­
         care  scrie  mare,  în  chirilice,  „Fântâna”,  iar  în  faţă,  în  col­  dărătul  amândoura,  dragostea  de  ştiinţă  şi  de  mai  bine,  în­
         ţul din stânga, e un nume, Pop Onisie, al meşterului.  crederea  în  organizare  şi  stăruinţa  fără  sfârşit  a  d-lui  D.
           Şi  sunt  aşa,  Maica  Domnului,  Ion  Botezătorul,  Sfânta   Guşti.
         Treime,  Arhanghelul  Mihail,  alţi  sfinţi  şi  alte  episoade  e-   Ideea  aceasta  este  convingerea  că  ştiinţele  sociale  trebue
         vanghelice,  un  cocoş  măreţ  cântăreţ  de  trădare  şi  sol  al
                                                          să  aibă  un  loc  şi  un  rost  mai  mare  decât  în  trecut,  tot  pe
         cugetului  curat,  o  icoană  evreiască,  18  bucăţi,  din  cele  9
                                                          atât  în  activitatea  teoretică  pe  cât  în  cea  practică.  Facul­
         plăci,  cu  câte  un  desen  pe  fiecare  parte,  găsite  de  autor  la   tatea  de  ştiinţe  sociale  nu  s  a  realizat  încă  şi  nici  reorgani­
         Muzeul  din  Budapesta.  Textul  lui  dă  lămuriri  destul  de  pre­  zarea  Academiei  Române,  care  să  ţie  socoteală  de  noul  punct
         ţioase  în  legătură  cu  această  mapă.  Sunt  şi  însemnări  biblio­
                                                          de  vedere.  Adevărul  însă  a  fost  spus  şi  el  îşi  face  drum.
         grafice,  mai  ales  ungureşti,  dar  nu  lipsesc  dintre  ele  nici  E.
                                                          Nu  mai  e  în  tot  cazul,  ca  în  zilele  când  existenţa  lui  nici  nu
         M.  Cristea  cu  „Iconografia”  lui  dela  Sibiu  din  1905,  şi  mai   era  bănuită.  In  domeniul  aplicărilor  practice,  n'ar  fi  decât
         nou,  G.  Oprescu,  din  1928  sau  1929,  cu  Peasent  Art  in  Rou-
                                                          de  numărat  câteva  noui  aşezăminte  sau  îndreptarea  altora
         mania,  care  deschid  perspective  asupra  problemei  şi  ajută
                                                          după  nouile  criterii,  pentru  ca  mai  marele  câştig  de-aici  să
         cercetarea.  Centrele  răscolite  de  etnografii  unguri,  încă  din   apară.  Ele  sunt  în  deobşte  cunoscute,  iar.  în  ce  mă  priveşte,
         1891,  au  fost  satul  Niculai  din  comitatul  Solnoc-Dobâca,   nu-mi  vine  să  fac  o  asemenea  înşirare  însumi,  pentrucă  prea
         vestit  pentru  iconarii  pe  sticlă,  şi  Hesdat,  pentru  iconarii  în
                                                          ar  trebui  să  amintesc  des  activitatea  sau  intervenţia  Institu­
         lemn  şi  de  unde  sunt  reproducerile  de-aici.  Monografia  co­
                                                          tului  Social  Român,  sau  a  conducătorului  şi  colaboratorilor
         mitatului  spunea  în  1837  despre  Hesdat:  „Locuitorii  sunt   lui.  Toate  însă,  teorie  şi  practică  socială  în  România  îm­
         Valahi,  de  religie  greco-orientală  şi  preotul  ca  şi  biserica  lor
                                                          preună  cu  valurile  lor,  se  oglindă  in  paginile  puternice  ale
         de  piatră  sunt  închinate  serviciului  acestei  religii.  Poporul
                                                          „Arhivei”. Să le răsfoim pe cele mai noui.
         de  rând  se  îndeletniceşte  cu  negoţul  icoanelor,  care  sunt  de
         datină răsăriteană”.                              In  fruntea  studiilor  se  găseşte  contribuţia  d-lui  D.  Guşti,
           D-l  Kâroly  de  Viski  îndreaptă  pe  d-1  G.  Oprescu,  care  în   Problema  federaţiei  Statelor  Europene,  care  aduce  toate
                                                          argumentele,  clarifică  noţiunile  şi  ţine  în  lumină  întreagă
         lucrarea  sa  ar  fi  arătat  greşit  ca  patrie  a  iconarilor  în  lemn
                                                          acţiunea,  de  ordin  ideal  şi  politic,  în  sprijinul  temei.  Ea  e
         Nicolai  (Mikola),  pe  când  în  adevăr  e  Hesdatul,  unde  au
         fost  găsite  şi  tiparniţele  de  xilografie  ale  albumului.  Desco­  încadrată  în  Notele  pentru  o  bibliografie  critică  a  problemei
                                                          paneuropene,  de  d.  Romulus  Cotaru, şi  în  documentele  iniţia­
         peritorul  a  fost  conservatorul  răposat,  al  Muzeului,  V.  Se-
                                                          tivei  d-lui  A.  Briand,  cu  răspunsurile  celor  mai  multe  State
         mayer,  care  a  mai  lăsat  şi  alte  bucăţi,  din  acelaş  sat,  ne­
                                                          şi  cu  rezoluţia  Societăţii  Naţiunilor.  Nu  există  încă  în  lite­
         studiate  şi  nereproduse  încă  de  nimeni.  Hesdatul  nu  era  un
         sat  greco-oriental,  ci  unit,  şi  avea  toată  grija,  păstrând  tipi­  ratura vreunei ţări o asemenea tratare pe scurt, dar complectă,
                                                          cu  perspectivele  largi  din  anexe  şi  cu  caracterul  prin  urmare
         cul  dela  Athos  şi  spunând  mereu  acest  lucru,  ca  icoanele  să
                                                          de  monografie,  a  stării  de  azi  şi  de  totdeauna  a  federalizării
         poată  pătrunde  fără  piedică  şi  în  lumea  ortodoxă  a  Ardea­
         lului.  Ele  aveau  deseori  însemnări  ca  acestea  :  Icoană  făcută   Europei.
         pa  leje  saritiană  ;  această  icoană  făcută  pa  lejia  răsăritiană  ;   Studiile,  care  urmează,  semnate  de  mari  nume  din  ştiinţa
         Anekita  Morar  săritian  (numele  iconarului).  Erau  un  fel  de   şi  finanţa  Europei,  înseamnă  o  colaborare  a  specialiştilor
         cărţi de circulaţie, care să împace temerile pravoslavnicilor.  străini  la  silinţele  „Arhivei”  de  îmbrăţişare  a  tuturor  aspec­
          In  ce  priveşte  caracterul  lucrărilor,  că  sunt  produsul  unei   telor  cercetării  şi  reformei  sociale,  R.  Auboin  are  pagini  lim­
         arte  locale  sau  simple  copii,  că  e  vorba  de  o  înrâurire  ru-   pezi  şi  spirituale  despre  Stabilizarea  francului  francez  ;
         teană  sau  nu,  că  meşterii  adevăraţi,  păstraţi  în  umbră,  erau   in  franţuzeşte.  Hjalmar  Schacht,  fostul  Preşedinte  al
         călugări,  preoţi  sau  diaconi  foarte  culţi  şi  numai  meşteşugarii,   Băncii  Reichului,  scrie  despre  Colaborarea  băncilor  de
         ţărani,  că  în  sfârşit  cele  aproape  700  de  suflete  erau  membre   emisiune  la  refacerea  economică  de  după  răsboiu,  care  ar  fi
         ale  nobilimii  de  sat  ungare,  fireşte  însă  că  români,  sunt   putut  ieşi  ceva  de  curată  tehnică  financiară,  şi  n  a  ieşit  aşa,
         chestii  de  controversă.  Ca  încheiere  a  acestei  scurte  însem­  ci  o  privire  adâncă  în  unele  din  greutăţile  Statelor  din  toată
         nări,  un  de  fel  de  scoarţă  cu  argint  pusă  deasupra  unui  epi­  lumea  ;  e  în  limba  germană.  Gaston  Richard  vorbeşte  des­
         sod  de  artă  populară  românească,  trebuie  amintite  numele   pre  Noţiunea  societăţii  simple  şi  primitive  în  explicarea
         unor  meşteri:  Pop  Georgie  1800—1830,  Pop  Simion  1840,   faptelor  sociale:  în  limba  franceză.  Autorul  e  profesor  de
         Pop  Onisie  1850,  Morar  Anekita  1840—1860,  Man  Andrei   sociologie  la  Universitatea  din  Bordeaux.  Tot  în  limba  fran­
         1850—1860.  Şi  nu  trebuie  uitată  nici  osteneala  de  bun  artist,   ceză  şi  tot  de  un  profesor  de  sociologie,  G.  L.  Duprat,  dela
         a  d-lui  Kâroly  de  Viski,  care  ni  i-a  rechemat  din  nou  la   universitatea  din  Geneva,  e  studiul  despre  sociologia  şi  eco­
         viaţă,  pe  fiecare  alături  de  icoana  lui,  ca  o  firidă  din  cerul   nomia  socială  a  populaţiilor  rurale.  Morris  Ginsberg,  dela
         unde trebuie să-şi fi găsit un sălaş binecuvântat.  Universitatea  din  Londra,  schiţează  în  englezeşte  Contribu-
   47   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57