Page 53 - 1931-1

50 B O A B E D E G R Â U

(ia profesorului Hobhouse la filozofie şi sociologie. Şi abia scriitori şi de lume bună din Londra, o mare dorinţă de
am ajuns la pagina 170 ! cunoaştere faţă de cultura noastră. El a hrănit această do­
rinţă cu toată priceperea şi din toate puterile. Creangă Hu-
RECOLLECTIONS. — O nouă carte ne vine din An­ muleşteanul vorbind englezeşte e una din dovezi, cea mai
glia, cu traduceri din literatura română. Oricine urmăreşte nouă, dar nu cea din urmă, în pica soartei. E păcat că Beza
istoria legăturilor noastre intelectuale cu lumea anglosaxonă, a putut fi desgrădinat dela locul lui, de consideraţii care nu
se va gândi la Marcu Beza şi încă odată nu va greşi. Acest trag în cumpănă, oricâtă părută însemnătate administrativă
frumos volum din Creangă, Recollections and other tales şi ierarhică ar avea, nici cât o zi din lucrul lui pentru ţară,
(Amintiri şi alte povestiri, J. M. Dont 6 Sons ltd. London, tocmai în locul unde a stat neîntrerupt vreo douăzeci de ani.
1930, 255 pag, 7 s. 6 d.), e un dar din parte-i. E întâia Traducătoarea lui Creangă e aceeaş Lucy Byng, pentru
traducere engleză vrednică de Creangă. care am mai ridicat aci un mănunchiu de trandafiri roşii în­
Marcu Beza mi se pare că e în mijlocul lucrărilor de lichi­ rouraţi. In volumul de nuvele româneşti apărut acum câţiva
dare a experienţei lui londoneze, la al cărei început stă Titu ani, d-nia Sa încercase pe Humuleştean în Moş Nichifor
Maiorescu. Lui trebue să-i fie o mângâere acest amestec ră­ Coţcarul. Mai de curând ne-a dat „Viaţa la Ţară” a lui Dui-
sunător cu o fază culturală astăzi depăşită. Fiind o rămă- liu Zamfirescu, numită în versiunea engleză „Sasha”. E o
iubire statornică aci şi lipsită de vâlva, de ordin curat co­
mercial sau exotic sensaţional, a editurilor europene în cău­
tare de câtva timp de traduceri din limba română. Apariţia
Luciei Byng, albă, prerafaelită şi depărtată, rămâne şi mai
departe singură pe orizontul ei. De câte ori se arată acolo,
ea are un dar pentru noi. Şi decâte ori se arată, plecăm în
întâmpinare cu cei mai frumoşi trandafiri ai recunoştinţei.
OCROTIREA COPILULUI. — Oraşele mari, cu îngră­
mădirea lor de lume şi de putere, dau mai uşor imaginea unei
epoci. Le căutăm aceste oraşe mari, Londra ceţoasa, Berli­
nul fără odihnă, Parisul lumină, pentru multele ispite mărtu­
risite, teatrele, colecţiile de artă, aşezămintele de ştiinţă, pe­
trecerile, ieşirea din sine însuş. Cea mai mare însă, cred că
rămâne mută şi e făcută din toate celelalte la un loc. E toc­
mai căutarea acestei icoane a timpului, la cât a ajuns şi în­
cotro se îndreaptă omenirea în mersul ei şerpuit şi cu ră­
gazuri. Uite-o în cea mai caracteristică a ei arătare, iuţeala
Strada freamătă fără încetare de dimineaţa până seara, bu­
levardele s’au lărgit ori s’au împărţit în două albii, una pe
care pot numai să se ducă şi alta pe care să se întoarcă,
toate vehiculele, ca pe o apă lină, fără unde. S’a desenat
asfaltul cu linii drepte şi rotunde, s’au bătut în el bumbi mari
metalici de oprire, s’a întrerupt cu semnale luminoase, zvâc­
nite dintr’un far în miniatură, sau cu posturile agenţilor cir­
culaţiei, cocoţaţi într’un turn. Totul aleargă pe linii paralele,
fără putinţă de întâlnire, ca într’un spaţiu matematic. Strada
Goperta (împreună cu marginea) lui Creangă în englezeşte
apoi s’a coborît sub pământ sau s’a ridicat deasupra, pentru
şiţă a ei, trebuia să-l ajungă şi pe el neînlăturata veştejire a metropolitanele electrice. Autobuzele şi tramvaele se ţin şir,
lucrurilor. Umblă zvonuri de mutare, aproape pe cale dis­ deosebite cu numere până la o sută, şi, pentrucă ele nu mai
ciplinară, a consulului general român dela Londra la Ierusa­ ajung, şi cu toate literele alfabetului, culorile şi combinaţiile
lim sau poate la Cairo. Lumea orientală de care îl leagă geometrice cu putinţă. încărcătoarele sistematice de benzină
obârşie şi iubire şi pe care a cântat-o atâta, care se desfăcea pentru automobile se aşază acum la toate răspântiile, tot aşa
înaintea ochilor lui ca o vedenie de soare şi de cupole de de dese ca tutungeriile, după o arhitectură anume. Din aero­
Damasc în ceţurile Londrei, vrea să şi-l reia. E al ei. porturile vecine pleacă toată ziua şi în toate direcţiile aero­
Câtă pagubă vom avea însă noi, dacă această plecare se planele. Gările se înmulţesc şi se măresc, pătrunzând în oraş.
va întâmpla şi în care, chiar împotriva evidenţei, mie nu-mi când oraşul nu se revarsă peste ele, ca să cuprindă între
vine, eu nu pot să cred, e mai greu de arătat. Nu e vorba cheuri ca de port, liniile împătrite, între ziduri adânci negre
de vreun necrolog de activitate cu caracterizări de circum­ de fum veşnic, pe care trenurile trec şi se încrucişează, în­
stanţă. Nu vreau să ridic nici controverse despre literatul şi cărcate de aceeaş lume în neastâmpăr. Magazinele, fa­
conferenţiarul Marcu Beza. Ei rămân fireşte, în discuţie, ca bricile, biurourile, bursele, restaurantele, muzeele, bisericile,
elemente de greutate, dar nu sunt miezul şi temeiul acestei şcolile, cazărmile mişcă tot acest public amestecat, în cursul
discuţii. Beza, cu interesul lui pentru folklor şi literatură, cu zilei, şi teatrele, cinematografele, barurile, toate localurile de
o curtenie adusă de acasă, marea curtenie a curţilor bizantine noapte, după aprinsul luminilor şi al reclamelor electrice.
pătrunsă în negustorimea aromână, şi cu una adausă de ca­ Ce rămâne omul, fiinţa singură, într’un asemenea val-vâr-
riera diplomatică, a stârnit şi a menţinut în cercurile de tej făcut din schimbarea locului, a milioane şi miiloane, în-