Page 58 - 1931-1

C R O N I C A 5 9

din „Motanul încălţal“
şi gătiţi ca dincolo, ci stilizaţi şi colţuroşi. Urmele pensulei încercare, agăţarea şi de un paiu. Poate că motanul va fi
le ia şi le taie în lemn un meşter de cuţitaşe şi de strung, în stare să-l scape şi pe el, cum a fost în stare de mult mai
Ion Gheorghiţă. Braţele şi picioarele capătă încheieturi de anevoioase isprăvi. Am încredere, de când l-am văzut sus
oţel. Mâinile şi labele picioarelor sunt de plumb, ca să tragă pe raft, între alte păpuşi, cu capul lui deştept, mustăcios şi
mădularele în jos şi să le ţie drept. Culorile sunt tari. urechiat. Aştepta. Se făcea că nu vede, n’aude. Dar se sim­
In toate aceste pregătiri, care ar trebui să ne dea pe o ţea încordarea dinăuntru şi socoteala de dinaintea săriturii
scenă din Bucureşti într’o lună „Motanul încălţat”, e ames­ primejdioase. Când ridica o pleoapă, irisul peste măsură de
tecat un om îndrăgostit pentru totdeauna şi cu orice jertfe, mare se lipea înflăcărat de Ioana Basarab. Parcă ea trebuia
de teatrul de păpuşi. L-am cunoscut întâia oară, la Cernăuţi, să-i dea deslegarea. Apoi pleoapa se lăsa ca să se ridice
Mai târziu a îndrăsnit să se mute la Bucureşti. Odată cu cealaltă. Alt iris, cu sclipiri verzi, stăruia atunci asupra di­
mutarea au început şi tribulaţiile. A jucat în împrejurări mai rectorului de teatru, Nastasi. Stăruia cu iubire şi fără grabă
mult proaste, în sala Tinerimii Române. A apărut la Stu­ sau dorinţă. E într'adevăr de crezut că Motanul încălţat se
dioul Teatrului Naţional din Bucureşti. A colindat puţin bate cu gândul să-l scape. Numai cu grijă ! Să nu se răs­
ţara. Astăzi e bătut de gândul, dureros, ca o înfrângere, al toarne cumva raftul înalt pe care capetele vopsite sunt în­
întoarcerei. Motanul încălţat, pisica năzdrăvană, e o ultimă şirate la uscat!
Turism, sport, educaţie fizică

ROMÂNIA IN FOTOGRAFII. — Cele mai multe do­ şi de râvna lui Stelian Petrescu. Aşa sunt Toancele, bătând
cumente intuitive despre înfăţişarea ţării ni le-au dat dese­ vijelioase în pluta cu plutaşul strâns în chimir lat şi aplecat
natorii drumeţi din întâia jumătate a secolului trecut. Ţara asupra cârmei, Cozia, mănăstirea lui Mircea Bătrânul, dea­
parcă iese atunci din ape, şi pentru străini, dar şi pentru noi. supra Oltului şi pe cerul crestat de munţi şi de fagi, bisericile
Mirarea aceasta se împrospătează răsfoind volumul lui G. laşului, odoarele Secului, porturile Dunării, apele Mării.
Oprescu : „Ţările române văzute de artişti francezi în seco­ După răsboiu s’au schimbat multe lucruri şi documenta­
lele XVIII şi XIX”. Iată desenele, gravurile şi acuarelele rea fotografică a ţării trebuia să ţie şi ea seamă de schim­
largi ale lui Valerio, iată peisagiul subţire al lui Lancelot, bare. Intâiu, România s’a mărit şi cercul vizual al apara­
iată pe Raffet! Intr'o vreme când fotografia îşi căuta căile, tului fotografic a fost lărgit în măsură. Trebuinţa de in­
un alt rând de desenatori şi de pictori au prins atâtea epi­ formaţie înăuntru şi mai ales în afară, a dus numaidecât la
soade şi locuri dela începuturile domniei lui Carol I. Au o cerere necunoscută înainte. Niciodată n’au apărut atâtea
venit apoi toate acele schiţe ale cronicarilor de răsboi din cărţi şi publicaţii periodice, în alte limbi şi închinate poporu­
toată lumea, dela 1877, pe care d-1 Iorga le-a comentat şi lui şi pământului nostru, ca de zece ani încoace. Toate au
reprodus în două volume ale Almanahului Graficei Române simţit nevoia documentului fotografic. înţelesul, altul în
din Craiova. Peste alţi douăzeci şi cinci de ani s’a putut sfârşit, pe care l-a luat turismul, născut de altminteri, ca or­
ajunge la cea mai bogată colecţie de fotografii cu vederi ganizaţie publică şi particulară, abia acum, a ajutat la des-
din ţară, pe care o avem pentru România dinainte de răsboi, voltarea unei adevărate mişcări fotografice. Felul de sim­
în Călăuza Căilor Ferate Române. Ea a descoperit ochilor, ţire, care dusese la „România pitorească” a lui Vlahuţă şi la
depărtaţi sau sedentari, atâtea frumuseţi necunoscute şi a fotografiile lui Belu, cu ţărănci trecând apa cu fota ridicată
creat pe un artist al camerei obscure, inginerul Stelian Pe- puţin, cochet, peste un genunchiu şi totdeauna cu o mică
trescu. Fotografiile acestea s’au popularizat, atât prin carte, punere în scenă, a făcut loc altuia. El a fost adus de dru­
cât şi prin afişarea în toate vagoanele trenurilor repezi sau meţii propriu zişi, cu descoperirea naturii neînfrumuseţate şi
în legătură directă cu străinătatea. Sunt locuri, monumente cu bucuria întinderilor. Documentul s’a înmulţit deodată,
sau porturi, pe care când încercăm să ni le reamintim, nu le revărsându-se peste cadrele strimte şi gătite, pentru gusturi
mai putem vedea decât în imaginea prinsă fericit de gustul subţiri şi călători pe o singură linie, de odinioară. Fotografia