Page 19 - 1931-02

ION MARIN SADOVEANU; CONSTANTA

mângâiere : mai puţin în răsfăţ, însemnează topit întinde în faţa Primăriei. Spre miazăzi, merge
mai adânc. Aibă conştiinţa că dacă a decăzut din peninsula clădită până la mare, la bulevard, din
floarea ornamentală, a intrat organic în aşezarea subţioara căruia se taie portul cu toate bazinele lui.
de temelie a neamului şi că din procesul de înche­ Spre miază noapte, oraşul îşi desface unghiul măr­
gare definitivă şi în conştiinţa tuturor, nimeni nu-1 ginit de străzile Traian şi Mircea, şi urcă la deal
mai poate îndepărta ! pierzându-se în câmpie, după ce s a tăiat regulat
întâmplările î n pătratele
par noui cau­ dintre străzile
zele sunt însă perpendiculare
mai vechi. Şi unele pe cele­
pe ele voiu lalte, alcătuind
zăuta să le lă­ oraşul cel nou.
muresc, de se Aşezarea ve­
poate, în toată che însă e la
prospeţimea şi mare. Aci, şi
cu tot smalţul mai ales în
lor, împletind golful dinspre
vechiul trecut sud, unde este
şi prestigiul şi astăzi por­
său, vieţii de tul trebue să
atunci. fi fost schelele
Vreau să re­ succesivelor a-
amintesc prin şezări, din an­
aceasta, că în tichitate şi pâ­
Constanţa mai nă azi. Penin­
ales, caşi în Coustanţa văzută de pe mare (Hector de Bearn) sula acopere
întreaga pro­ puţin, dar des­
vincie de altfel, în cele patru decenii de pace, nu tul ca atunci când bate vântul de la nord, să se
numai că s au aşezat instituţiile civilizaţiei româ­ poată urmări pe ape, adăpostul. Şi astăzi însă, în
neşti de dincoace de Dunăre, dar că şi acolo s a lunile de vară, când o briză uşoară se ridică dimi­
plămădit de o neaţa şi cade
l u m e româ­ regulat cu as­
nească o via­ finţitul soare­
ţă românească lui, calmul un-
poate de multe duios mai în­
ori cu fire din­ tâi, apoi ,,plat’
tre cele mai a- cum se nu­
lese şi cu atât meşte în limbă
mai alese cu marinărească,
cât aveau de începe să se
uptat cu greu­ întindă din­
tăţile desţele­ spre port, de-
nirii. Fără e- alungul bule­
couri prea ma­ vardului. în­
ri, e adevărat, spre farul cel
au trăit totuş vechiu, de sus
în oraşul a- de lângă ma­
cesta voinţe şi rele cerc ma­
entuziasme şi rinăresc (fos­
mai ales s au tul hotel Ca-
trecut vieţi cari Din Ţârile române văzute de rol). Farul a-
aritmii francezi (G. Oprescu)
au trebuit să Desen şi litografie de Hector de Bearn din albumul: Opelques bouvenirs d’une cesta, engle­
strângă în ele campagne en Turquie. (Bibi, Naţ. din Paris, secţia imprimatelor) zesc probabil,
puteri felurite cu un modest
şi să găsească un echilibru între ele, pentru a da basorelief de corabie cu pânzele întinse pe
in urmaşi şi o tradiţie şi mai ales un început de tip el, astăzi e stins. In locul său, pentru Cons­
tip provincial, al locului, caracteristic. tanţa, în noapte, clipeşte ochiul din fruntea di­
Constanţa e o fundă cu aripile inegale, înscrisă gului, cu eclatul ritmic şi egal, ca o bătaie de inimă.
mai mult între coastele decât între străzile ei. No­ Farul cel vechiu prin umplutura noului bulevard ce
dul central îl alcătueşte acea piaţă Ovidiu ce se a intrat în mare, a rămas pe uscat. E foarte proba-