Page 20 - 1931-02

88 B O A B E D E G R A l I

Foto Păunescu Foto Păunescu
Coasta de Nord (Palace, Carol) Digul cel mare, pe furtună

bil ca el să fie acela, nemurit de poetul D. Anghel se încaeră crivăţele, îţi aduci fără să vrei aminte de
in poezia sa : „In port” : Ovidiu exilat la Torni. E un ritual Ovidiu la Cons­
„Când [arul îşi aprinde lumina subt pleoape” tanţa. Dintr’o aplicaţie puţin didactică şi puţin or­
„Şi pare’n întuneric un Crist umblând pe ape”. golioasă a primilor cărturari şi edili români, poetul
La epoca la care Anghel a cunoscut Constanţa, latin circulă cu o actualitate pe care i-o accentuiază
a cărei atmosferă şi aromă de port oriental a prins-o anual, iarna. Ovidiu e un patron. Lui i se adresează
în poezia de mai sus, farul ardea încă, neexistând de către toţi condoleanţele, entuziasmele, reproşu­
nici portul de azi, nici bulevardul, nici farul cel rile ce s ar putea face oamenilor şi pământului.
mare... Astfel ocupanţii bulgari din timpul răsboiului i-au
In jurul farului vechiu, pe această încheietură a dărâmat chipul de bronz, după cum excursionişti
bulevardului Elisabeta cu strada Remus Opreanu ardeleni înainte de răsboiu, entuziaşti şi amintitori
se află o căsuţă scundă, cu fiare la ferestre, sin­ de toate învăţăturile şcoalei latiniste, se urcau pe
guratecă, împrejmuită de câteva boschete. A fost soclu, îi îmbrăţişau statuia, adresându-i-se : —
fără îndoială, pe promontoriu locuinţa îngrijitoru­ Bine te-am găsit, bunicule !
lui. (Reaminteşte prin netedul şi romanticul său In biete case, poate numai cu un vag plan latin,
ceva din aşezarea dela Caliacra). E locuită. Se în care însă fumul, întunerecul şi murdăria şi cân­
face bine că se păstrează, fiind unul dintre cele tecul îngheţat al iernii de afară impuneau pe bar­
mai frumoase colţuri ale Constanţei. barii ce îşi împărţeau viaţa vechiului Torni din pri­
Acest întreg cartier, de deasupra bulevardului mul veac creştin, îţi place, în seri de acestea triste şi
înspre mare, bine asfaltat, curat, împrejmuit numai sonore să-ţi reaminteşti pe poetul strălucit al epocii
de hoteluri mari şi vile, în serile de toamnă şi de de argint din literatura latină, în care mitologia şi
iarnă, pustiu de oameni, este acela care dă nota de toate poncifele unei supra încărcări de subţirimi dă­
tristeţe şi dezolare Constanţei. Nicăeri ca aici nu te deau un stil sclipitor, dar nu cald. Acest estetizant
întâlneşte cu impresia ce îţi aruncă tristeţea în des- libertin era foarte puţin făcut pentru neaşteptata sa
nădejdie; strada dansează subt tine, în bătaia vân­ funcţiune patronală şi-a unui sentiment şi a unei
tului şi te ameţeşte. Lucrul se datorcşte lămpilor teorii de continuitate latină.
electrice ; clătinate de crivăţ, ele îşi balansează cer­ întâmplarea însă şi entuziasmele au vroit în alt
cul luminos pe trotuare transformând întreaga fel. Cred că legăturile se fac mai mult cu nenoro­
stradă într’o punte uriaşe de corabie, pe furtună. cirile omului, pedeapsa cetăţeanului exilat de îm­
Pasările de noapte, cu strigătul scurt şi răguşit părat şi bocetul cronicarului, iar nu cu opera însăşi
se iau la întrecere cu vântul şi chievnesc din turla a poetului, care ca atitudine şi manieră e în altă
bisericii bulgare, pe care, lângă o răscruce şi-au lume şi în altă tonalitate. Oricum, prestigiul acesta
ales-o ca pe un imens şi aerian cuib. La toate a- al unei suferinţe omeneşti şi al unei aspre legi ro­
cestea adăogaţi un fel de şuerat permanent al fire­ mane, ce a încheiat cu un surghiun la Torni capi­
lor electrice, un fel de zumzet metalic al ferestrelor tolul unei cronici mondene de la Roma în anul 8 d.
sau lovitura rară şi violentă a unei uşi uitată des­ C. se asociază numelui lui Ovidiu. Şi la Constanţa,
chisă la vreun balcon şi aveţi imagina acestui car­ într’o formă mai vagă ce e drept şi mai romantică,
tier elegant, stins, cu linii precise şi poate prea as­ adusă de dincoace de Dunăre, în epoca romantis­
pre, în luptă cu iernile constănţene. mului nostru politic şi literar, trăeşte şi acum.
Şi de câte ori pe o noapte ca aceasta traversezi In această parte a oraşului, pe peninsulă, marea
oraşul, ţinându-te de ziduri, la răscruci, acolo unde este prezentă pretutindeni. Aci este cetatea de