Page 22 - 1931-02
P. 22

90                                 B O A B E   D E  G R Â U























                                          i'oto Păunescu                                    toto Pâunescu
                         Lotcă de pescari                          Portul văzut de pe «Regele Carol»

        prin  Dobrogea  de  sud.  Ducatele  îndepărtate  aşe­  fiinţat  aci  multe  comptuoare  de  comerţ  —  şi  chiar
        zate  în  această  provincie  îşi  aveau  scaune  în  alte   Pireul,  pentru  a  nu  pomeni  decât  de  porturi  de
        cetăţi,  înspre  părţile  Silistrei,  de  pildă.  Subt  bar­  sud, pare uitat şi siguratec.
        bari,  Constantiana  se  stinge  şi  apare  foarte  târziu   Pentru  cine  a  asistat  în  câţiva  zeci  de  ani  la
        ca  o  umilă  burgadă  turcească.  Cam  ceeace  trebue   transformarea  portului  turcesc  de  odinioară  în  por­
        să  fi  fost  de  mult,  subt  turci  şi  cum  am  găsit  noi   tul  modern  de  astăzi,  în  primul  rând  se  remarcă  o
        Constanţa acum cincizeci şi trei de ani, ne înfăţişea­  lipsă  şi  anume  :  aceea  a  caicurilor  cu  pânze,  de  ca­
        ză  acea  stampă  de  artist  francez  —  Bearn  —  după   botaj,  de  odinioară.  Sunt  mai  bine  de  cincisprezece
        care  astăzi  nu  mai  găsim  asemănare  decât  cu  ora­  ani  de  când  vasele  acestea  tăcute,  cu  un  tonaj  mo­
        şele  Bulgariei,  departe  înspre  sud,  cu  Mesemvria,   dest  au  fugit  înspre  sud.  Mangalia  rareroi  le  mai
        de  pildă.  Aceasta  ca  smalţ  turcesc.  Natura  Constan­  opreşte.  Mai  des  Burgasul  şi  Mesemvria.  Multe
        ţei  e  însă  mult  mai  săracă.  Acolo  unde  se  sfârşeşte   putrezesc  în  Cornul  de  aur.  E  o  întreagă  marină  de
        dintele de stâncă al peninsulei, se prelungesc şi spre   căpitani  şi  armatori  improvizaţi  care  dispare  odată
        nord  şi  spre  sud  malurile  roşietece  de  clisă,  lune­  cu  retragerea  turcilor  de  pe  aceste  coaste.  Şi  versul
        cătoare  şi  sterpe.  Nimic  din  vegetaţia  obişnuită  nu   lui Anghel :
        creşte  pe  aci.  Numai  doi  copaci  luptă  cu  vânturile   „Un  steag  turcesc  înscrie  pe  cer  o  semilună”
        şi  uscăciunea  pământului  :  salcâmul  şi  oţetarul.  Şi
        cunosc  mai  mult  de  o  trudă  şi  o  îngrijire  care  n  a   care  ca  şi  stampele  franţuzeşti  de  pe  la  începutul
                                                         veacului  trecut,  fie  în  faţa  Brăilei  fie  în  faţa  Cons­
        isbutit decât cu greu să înflorească trandafirii...
          Din  bulevard  şi  în  golful  din  sud,  tăiat,  drenat,   tanţei,  a  încercat  să  prindă  corabia  Levantului,  tinde
        limpezit,  se  întinde  portul,  cu  toate  aşezările  lui  in­  să  devie  chihlimbarul  în  care  doarme  o  viaţă  ce  a
        dustriale  pe  coastă  :  silozuri,  rezervoare  de  petrol,   apus.
        până  departe  înspre  vii.  Pe  lângă  dana  silozurilor   Şi  totuş  Constanţa  şi  prin  instalaţiile  sale  şi  su­
        se  crede  a  se  fi  întins  în  antichitate  vechea  schelă  a   fleteşte  vorbind,  e  un  port  complet.  In  puterea  lui
        cetăţii Torni.                                   au  crescut  generaţii  întregi  româneşti,  singurii  oa­
          Portul  turcesc,  un  dig  de  lemn  cu  un  felinar  mai   meni  pierduţi  prin  ţară,  cu  adevărata  înţelegere  a
        mult  de  cât  un  far,  cum  păstrează  şi  astăzi  Balci-   mării  şi  mai  ales  a  portului.  Pe  constănţenii  de  a-
        cul,  era  pe  locul  unde  se  află  Serviciul  Portului,  în   tunci,  copii,  astăzi  bărbaţi,  crescuţi  odată  cu  portul
        faţă,  de  cum  cobori  din  oraş.  Portul  ,.mărit  şi  apă­  lor,  îi  distingi  uşor,  ori  unde  i-ai  întâlni,  după  emo­
        rat  de  valurile  mării”,  după  cum  scrie  pe  farul  din   tivitatea  bruscă  ce  îi  cuprinde  când  le  pomeneşti  de
        larg,  este  opera  domniei  regelui  Carol  I,  care  a  re­  cele câteva hectare de apă liniştită.
        înviat  cu  râvnă  şi  înţelepciune  întreaga  provincie.   Unii  oameni  desluşesc  ideile  şi  asocierile  lor,  din
        Din  acest  port,  visul  Regelui  a  fost  să  întindă  linia   efortul  subconştientului  de  unde  le  pescuesc,  prin
        Serviciului  Maritim  Român,  sborul  „pasărilor  albe”   umbre mari şi un fel de răcoare : aceia sunt oamenii
        după  cum  li  se  spune  în  Bosfor  vaselor  noastre  din   de  la  munte  ;  alţii  prin  pâcla  deasă  şi  înecăcioasă
        cauza culorii lor, până în Indii.                de  praf  şi  arşiţă  uscată  :  aceştia  sunt  cei  de  la
          Fără  îndoială,  portul  Constanţa,  astăzi,  este  cel   câmp  ;  şi  în  sfârşit  cei  din  urmă  printr’un  fel  de
        mai  important  pe  coasta  Mării  Negre  între  Odessa   sărituri  elastice  ale  sufletului  pe  un  luciu  instabil—
        şi  Istambul.  Un  port  mare  însă  nu  este.  Alăturat   portul.  Aceştia  sunt  cei  de la  mare. Recomand, pen­
        de  Marsilia,  Genova  —  care  în  veacurile  trecute  a   tru  cine  vrea  să  înţeleagă  portul,  la  Constanţa,  ci­
        imitat exemplul Ionienilor din antichitate şi a în-  mitirul portului şi duminicile cheiurilor. Sunt lu-
   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27