Page 23 - 1931-02

ION MARIN SADOVEANU: CONSTANTA 01

Cheiul cu contratorpiloare şi canoniere

cruri pe care le ştie orice barcagiu şi orice licean şi tori. Doi dintre ei, înainte de răsboiu, ceeace era lu­
astăzi. cru foarte rar, au şi fraternizat cu apele făcându-se
Cimitirul portului este un loc mai îndepărtat, în­ proprietari de nave : Alex. Davila împânzea rada
tre silozuri şi bazinul de petrol, cu apa stătută, cu cooter-ul său ,,Vlaicu Vodă”, iar George Dia-
neadâncă şi cu ceva terenuri vagi, ierburite, prin mandy, mai avut, se dăruise cu o fregată uşoară din
care se încrucişează vechi linii, cu şinele mâncate Alexandria Egiptului, vas botezat „Sparge val” cu
de rugină. Aci zac pe o coastă, rănite de moarte, care îşi îngăduia călătorii mai lungi. Cred că scrii­
foste vase de odinioară : remorchere, yachturi, torii au fost primii yachtmeni români !
bărci. Primăvara e linişte şi soare călduţ. Se poate In literatura definitiv întocmită, marea şi lumea
citi foarte bine. îmi reamintesc de un remorcher ei, cu loc de inspiraţie în Constanţa a fost adusă
vechiu, cu sbaturi „Sulina”, care, ruginit, abia mai şi de Jean Bart, dar mai puţin, autorul fiind el în-
plutea, cu ,,bandă în tribord” şi pe care îl transfor­ suş ofiţer de marină şi culegându-şi impresiile de
masem, câţiva din generaţia mea, în salon de lec­ pe o rază mai largă, — dar mai ales de scriitorii
tură. Paginile parcurse în cadrul acesta, căpătau o Ion Minulescu şi D. Anghel.
prospeţime şi o adâncime, o viaţă, cu care nu m’am In anii 1906—907 Statul român îşi găzduia poe­
reîntâlnit niciodată. ţii cum putea. Minulescu şi Anghel au fost numiţi
Iar duminicile portului au un farmec unic : omul funcţionari la Constanţa. In opera lui Minulescu,
dispare. Materialul liber, transformat sau nu, Constanţa rămâne ca motiv de inspiraţie de la acea
trăeşte. Trăeşte hambarul cu răsuflarea sa călduţă dată; fără a putea însă fi individualizată, din cauza
şi usturătoare de grâu ; trăeşte praful fin şi gras formei impersonale a poetului. Anghel dinpotrivă
al cărbunelui, trăeşte fierul încovoiat din tablele evoluează apropiindu-se de amănunte culese şi păs­
pântecelor greoaie de vase, mângâiate de apa ver­ trate, subţiate fireşte de expresia artistică din viaţa
de. Murdăria lumii şi grelele miresme încreme­ sa de doi ani din acest oraş.
nesc şi constant curate şi cristaline, nu apar decât Anghel care trăise în Franţa, luase contact cu
în înserare, luminile farurilor cu eclaturi sau ale marea şi prin literatură şl direct prin călătorii pe
farurilor fixe. Şi în amurg descifrezi cu greu pe coastele franceze. Astfel din grupul său de poezii
dane, scrise cu păcură, nume ciudate : ,,Adria”, marine, el duce în câteva, indistincte, impresiile mă­
,,Amarillys”, „Satornia”... Sunt cărţi de vizită, pe rii. Două sunt însă acelea din care Constanţa se
piatră, lăsate de vase mari şi negre, scrise noaptea poate întrevedea : prima este bucata intitulată ,,In
între două pipe şi un cântec, de mâna unui marinar port” — o descriere lesne de recunoscut a portu­
strecurată între cheiu şi copastie, purtată de cine lui românesc :
ştie ce gând...
Farmecul primului nostru port la mare a atras ,,In scăpărări de geamuri şi-alămuri lucitoare”
spre el din lumea sensibilităţii româneşti, pe scrii­ „Duc trenurile-aiurea prisosul ţării noastre