Page 25 - 1931-02
P. 25
ION MARIN SADOVEANU: CONSTANTA 93
Portul văzut dela rezervoarele de petrol Foio P re*s
tor de alarmă şi nelinişti pentru lumea serioasă ro kowski, agitatorul comunist şi ambasadorul Sovie
mânească, un anume Jeanjaquet, elveţian de ori telor la Paris acum câţiva ani, era de fel din Do-
gină, scriitor romantic şi profesor de limba fran brogea şi în Constanţa s a bucurat vreme îndelun
ceză. Purta plete, o căciuliţă de lutru decolorat pe gată de multe relaţii bune, înainte de războiu.
vârful capului, o pelerină mare, neagră, fuma ţi La colonizarea provinciei şi alcătuirea oraşului,
gări lungi ..Virginia” şi umbla numai cu Hârlescu au alergat energii din toate părţile ţării. In majori
sau singur pe malul mării. tate numele care au însemnat ceva, au fost de mol
Cu surprindere şi înduioşare am descoperit, nu doveni. Ei aduceau odată cu râvna progresului lo
de mult, în sala bibliotecii comunale din Brăila un cal, ceva din catifelatul Iaşilor şi din tradiţia cul
mare portret al său, în ulei, pictat de Hârlescu şi turală a provinciei lor, lăsând în urmă, odată cu ac
dăruit de generozitatea d-lui A. Simu. Jeanjaquet tivitatea cetăţenească şi acel aer de cultural firesc
a învăţat şi influenţat o generaţie întreagă. Ca minor e adevărat, dar real.
arice romantic, avea gustul mormintelor şi al trecu Astfel alături de moldoveanul Adam, a fost Ion
tului. Avea o retorică fantezistă şi pitorească. Sub Bănescu, profesor şi el, edil de seamă mai în urmă,
mâna lui, Constanţele se amestecau şi reţineai o creatorul cartierului românesc şi strămutătorul ins
Constanţă de vis, făurită de el. El ne-a învăţat ca talaţiilor de băi dela sud, dela Vii, la nord, pe
descoperirea unui mormânt vechiu să ia proporţiile actuala plajă a Mamaei. Era un om scund, vioi, a-
unui eveniment, şi ne-a deprins feţele mării. In le gitat chiar, care amesteca la orice ceas din zi şi din
gătură cu macabrul său pe care îl hrănea din plin noapte cu aceiaş preocupare politică, cine ştie ce
Constanţa cu sarcofagiile ei deschise, îmi reamin râvnă înaltă culturală sau diletantism literar. Din
tesc un leit motiv al conversaţiei sale. ,,Un mort lumea aceea veche a unei Constanţe aşezate după
este un domn care crede că ocupaţia cea mai se primul dregător român care a fost Remus Opreanu,
rioasă în viaţă este să dormi”. A murit aici şi mor alături de nume astăzi dispărute ca : Scarlat Vâr-
mântul său este pierdut undeva prin cimitirele cu nav, Quintescu, Koiciu, Holban, Sântu, doctorul
semne puţine ale ţinuturilor acestea. N. M. Sadoveanu, Cristea Georgescu, singur Ion
Din numeroasele nume cari au trecut prin Cons N. Roman mai aminteşte strădania acelui început
tanţa în anii aceştia de consolidare românească, de vremi...
unele au răsbit departe, legate fiind, e adevărat, de Peste Constanţa acestei lumi, oraş ce sfârşea
alte gândiri şi alte neamuri. Astfel doctorul Ra- spre miazăzi la gară, pe şoseaua Viilor, iar spre