Page 29 - 1931-02

ION MARIN SADOVEANU: CONSTANTA 97

drahme, franci, înşirate pe o sfoară ce spânzura Constanţa creiase o colonie restrânsă fără prea
transversal pe aşa numita vitrină. mari şi nici însemnate realizări în forme cari să ră­
Mărfurile pentru ţărani şi gospodăriile rurale mână subţirimi de gând sau de suflet, dar cu o
din jurul oraşului, ale marilor moşieri, mocani, cum proaspătă şi interesantă viaţă sufletească, puţin
sunt numiţi, în majoritatea cazurilor, coborau până melancolică, puţin romantică, totdeauna interesantă,
aproape de inima oraşului. Printre ele, produsele care trăia din surprizele şi lirismul trecutului, far­
răsăritului apropiat : podoabe, falşe de cele mai mecul neprecis al unei porţi orientale, şi curiozi­
multe ori, dar mai ales peştii proaspeţi, fructele tate de ştiinţă romanţată, fizică şi naturală.
dulci şi colorate şi legumele cu un abur rece şi pă­ Mari evenimente politice, vreme îndelungată nu
trunzător de pământ, în ele. au fost, nici interne, nici externe. Numai legăturile
Era tot ce vasele descărcau în portul în care de drumuri europene, ce se înnodau iarăşi în port cu
butoaiele de măsline dau un rânced lângă usturi­ vapoarele noastre, aduceau lucrurile senzaţionale
mea cărbunelui, parfumul de brad mort al cheres- prin trecerea câte unui personagiu important. Mi­
telii, şi florile mari de sidef ale petrolului pe apa cul ,,Principesa Maria” are în privinţa aceasta un
liniştită a bazinelor... trecut din cele mai nobile. Cu acest vas a călătorit
fn casele turceşti, din care noii veniţi încercau cândva mareşalul japonez Noghi, şi tot el a dus,
să-şi croiască gospodării, rămâneau totuşi umbrele dela Dunăre, e adevărat, spre o escadră engleză a
şi parcă apucăturile trecutului. Casele acestea, din Mediteranei, în ultima lui călătorie de exilat pe
care multe se mai găsesc risipite prin oraş, mai ales fostul împărat Carol al V-lea al Austro-Ungariei.
pe strada Ovidiu ce mărgineşte deasupra portului, Dar într’o zi de vară, 15/28 Iunie 1906, în rada
aveau de obicei un etaj de lemn deasupra unui altuia Constanţei liniştite şi înfloritoare a aruncat ame­
de zidărie. Din vechile zidiri, se desprinde cu uşu­ ninţător ancora, cuirasatul-crucişetor răsvrătit şi
rinţă gândul şi preocuparea negustorească a levan­ fugar din apele Sevastopolului .Potemkin”. Ni­
tinilor : mai mult interes pentru marfă şi mai puţin meni nu cunoştea nici viaţa rusească nici frămân­
pentru locuinţă. Numai magaziile — din care câteva tările cari au început atunci în Rusia şi aveau să
mai sunt şi astăzi la Constanţa în faţa Catedralei fi considerate de marea revoluţie din 1917 ca un
şi la Cavarna şi Balcic, se construiau din piatră în preludiu, ce isgonise vasul din portul său. Crucişe-
întregime. Casele căpătau un material mult mai torul românesc ,,Elisabeta’ care aici pe departe nu
uşor. Prin geamuri rău închise, vânturile răscoleau se putea măsura cu vasul rusesc, tip nou la epoca
încăperile. aceea, a salvat onoarea steagului românesc, ară-
Se creia astfel o atmosferă de locuinţă fără con­ tându-se cu îndârjire apărător al portului Cons­
fort, rece şi mai ales nesigură. Lumea românească tanţa.
aruncată aci se deprindea totuşi şi căpăta mai ales Scurtele tratative dintre autorităţile româneşti şi
o înţelegere a mării şi a trecutului. Câte puţin lua răsvrătiţi s au terminat cu predarea şi debarcarea
fiecare din firimiturile unui mormânt descoperit. acestora : vasul a fost luat în stăpânire de români,
Simplele lămpi de lut, circulau pretutindeni. cari au arborat tricolorul, şi până la restituirea sa,
Mi s a întâmplat însă să văd şi colecţii particu­ în apele nerăsboinice ale Constanţei s a legănat,
lare cu mult mai bogate : fiole de parfum, foi de colosul acesta negru şi domolit, fumegând uşor pe
aur pentru ochii morţilor şi statuete de zei, tăiate cele trei coşuri ale sale...
într’o singură bucată de chihlimbar împodobeau de Din amintiri de oameni, de locuri şi de eveni­
multe ori, orgolios, tezaurele familiilor. mente, roind în jurul acestei Constanţe, retrăiesc
Din jurul lacurilor şi înspre Deltă, de multe ori, şi regăsesc aci, ispita cronicarului şi dulceaţa scri­
toamna şi primăvara, trec stoluri nalte de păsări sului purtat pe fire de timp şi chipuri de locuri !
călătoare. Constanţa care n’are decât pescăruşii Unde s ar putea încheia e primejdios să măsori...
sfioşi, fundaci cenuşii şi câteva lişiţe şi raţe sălba­ Am încercat numai să fac să se suprapună linia
tice, pe maluri, iarna, când îngheaţă lacurile, le moale şi fantomatică a unei Constanţe de înche­
privea trecând deasupra ei, cu melancolie. Erau a- gare pe linia aspră, ca toate realităţile, a unei Cons­
devărate evenimente, toamna, când, înfăşurate în tanţe de azi. Şi dacă din aroma ei de altă dată poate
vânturile calde, dar violente cari le-au surprins pe s’a pierdut ceva şi din grijile ce i se dădeau ca ul­
drum, stoluri mari de prepeliţe se abăteau, orbite timului şi celui mai drag venit, astăzi, a căpătat o
de lumina farurilor sau lămpile Cazinoului, şi că­ greutate de fiinţă, o importanţă de organism ro­
deau pretutindeni ameţite, de se puteau prinde cu mânesc cu adevărat, ce s’a prins adânc în stâncile
mâna... Multe cădeau în marea turbure, care în­ apusene ale Mării Negre.
ghiţea păsările şi trăsnetele !
Şi astfel, prin izolarea, asprimea şi ciudăţenia ei, ION MARIN SADOVEANU