Page 39 - 1931-02

MARCU BEZA : R U V A 107

întovărăşit la treburi un timp. Şi-am luat înţelegere — Cum ? L-ai cunoscut ? întrebă Şodi.
să-l aştept aci, are să pice şi el încurând. — Intr’o noapte, pe mare, dela Stambul în Să-
Şodi încruntă din sprâncene, fără a mai zice ni­ rună... Un prietin mi-a spus : „Cu acelaş vapor
mic. îşi amintia de Hagi-Sdrula. Aflase din auzite, pleacă şi Chiazim Efendi. E trimis Mudiur la noi
că era din partea locului, că plecase în străini, că se — mic şi oacheş, cu giubeaua neagră . Nu mi-a
îmbogăţise printr’un negoţ oarecare — ce anume fost greu să-l caut. Pe covertă, sub pânza ridicată
şi pe unde, nimeni n’ar fi putut lămuri ; după îm­ în chip de cort, şedea Chiazim Efendi. Alături fii-
prejurări omul fusese văzut când în Cavâla, când în că-sa, cum îi zice...
Stambul, când în Chidoneaua Anatoliei, ba într’un — Marsine !
rând ar fi ajuns şi până la Ierusalim, de unde şi — Da, mi s a părut atunci aşa de ciudat numele:
adaosul numelui său de Hagi — Hagi-Sdrula. Marsine! Pânza flăpăia de vânt, parcă sburam.
Toate bune, însă acum întoarcerea şi întâlnirea-i Marsine cetia lui Chiazim Efendi dintr’o carte. Vo­
cu Ruva nu le înţelegea nici pe departe Şodi. Şi-i cea ei — un cântec, un cântec auzit în vis... Şi fru­
se părură şi mai stranii în clipa înfăţişării lor îm- museţea ceea ! Deşi o copilă încă. M’am uitat lung
împreună. Ce apropieri, ce înrudiri sufleteşti ar fi Am gândit : câte inimi n au să ofteze după ea...
Vorbia tare, despărţind iute şi scurt frazele. Şi-ar
fi urmat aşa înainte, dacă Ruva nu s ar fi sculat în
picioare :
„E târziu, nu ?” făcu el, neliniştit şi cu o nuanţă
de tremur în glas.

VIII
Peste câteva zile într'o Sâmbătă muzici răsunară
pe străzi, parcă din colţuri numeroase, deşi numai
un taraf de lăutari umbla, se opria din loc în loc,
şi un băiat intra prin case, grăind : „Petre Dogă îşi
însoară mâine băiatul şi vă roagă să poftiţi la
nuntă”. In satele retrase de munte o asemenea cere­
monie era prilej de petrecere obştească, încât a doua
zi grupuri întregi răsăriau cântând — ba din par­
tea naşului, ba din partea miresei, şi împreună tre­
ceau în alaiu măreţ spre casa lui Dogă, pe acoperi­
şul căreia se arăta vederii o creangă stufoasă, cu­
rând tăiată din inima pădurii. Iar înăuntru bărbaţi
G a v a 1 a
(Prin Macedonia spre Lacurile Albaniei de Mary Adelaide şi femei, rude mai de-aproape, cu lungi şorţuri albe
până la gât, aduceau băuturi oaspeţilor; aceştia
Walker, Londra, 1864)
ciocniau din pahare, îşi dădeau urări laolaltă ; în
fost între două fiinţe aşa de osebite ? Ruva subţi­ vreme ce de o parte, aşezat turceşte pe Divan, Şodi
ratic şi svelt, sprinten la mişcări, abia călca jos în vorbia lui Hagi-Sdrula şi lui Ruva: „Mă bucur că
mersu-i, şi sfios de se roşia foarte lesne ; pe când v’am făcut să veniţi... De când sunteţi plecaţi, poate
Hagi-Sdrula mai vârstnic, mai greoiu, cu mustăţile veţi fi uitat de o nuntă la noi. Iacă se apropie ! Au­
pierdute în barba corbie ce scotea mai intens la ziţi, cum îi cântă miresei de bun sosit, cu pâine şi
iveală paloarea obrazului ; apoi lăudăros şi vorbă­ sare o primesc, şi când suie acum îi dau capul de
reţ să închiege apele. Când întârziaseră la sfat în cămin de trei ori, apoi rupe ea cu degetele un firicel
seara dintâi, plosca de rachiu înainte-le, numai gura roşu, pe care-1 înghite mirele în tăcere...
acestuia răsăria neobosită. Iar Şodi, intrigat, se uita — Câte alea, făcu Sdrula, pentru-o însurătoare...
la amândoi şi-i urmăria cu luare-aminte să prindă — Fireşte, o însurătoare nu înseamnă mult aiu­
ceva din rostul tovărăşiei lor. încotro va fi tin­ rea, oamenii se leagă şi se desleagă lesne ; dar aici
zând ? Hagi-Sdrula pomeni doar în treacăt de o odată îşi pune cineva cununile şi formele se ţin,
boală a sa, de prescripţia doctorului a trăi cât mai dacă se uită vreuna, atunci nu-i a bine.
îndelungat la munte, de vânătorile ce avea să în­ — Ştiu, stărui Sdrula, că lumea nu prea cugetă.
treprindă cu Ruva şi cu alţii... Orbeşte urmează ce li-a rămas din părinţi. Să le
„Sunt urşi, nu ? Mulţi urşi în pădurile noastre”. citească popa : să le schimbe inelele ; să bea din-
Şi fără şir, aproape din senin, trecu Ia ceeace tr’acelaş potir ! Mi-aduc aminte de o întâmplare...
părea să-l fi preocupat, să-i fi stăpânit cu adevă­ In clipa ceea glasuri mlădioase pătrunseră de-
rat gândurile : afară. Toţi dimprejur tăcură, grămădindu-se la fe­
— Chivazim Efendi, Mudiurul, e aici. Ne-am în­ reşti. Jos în bătătura casei, fetele se înlănţuiseră de
tâlnit. Câtă bucurie din parte-mi ! Ci el până să-şi mâini, porniseră dansul — mireasa ’n frunte. Lin
amintiască... călcau, urmând ritmului unui cântec nesfârşit de