Page 4 - 1931-02
P. 4
66 B O A B E D E G R Â U
Fig. 3. — Sigiliul lui Vlad Dracul 1437 Fig. 4. — Sigiliul lui Radu cel Mare 1497
(Copie fotogr. la Academia Română) (Copie fotogr. la Arhivele Statului)
la stânga de o cruce ; în colţul stâng al scutului un în colţul drept al scutului (Fig. 3 şi 4); sau că acvila
soare şi o lună (crai-nou). (Fig. 1). prinde cu ciocul braţul orizontal al crucii (Fig. 4).
Nu cunoaştem culoarea scutului, nici culoarea Dar în a doua jumătate a veacului al XVI-lea se
acvilei şi a celorlalte figuri din stemă, căci în sigi face o modificare radicală. In primul rând se dă
liile noastre vechi nu se indică culorile. acvilei o înfăţişare mai conformă cu regulele heral
Dar este foarte probabil că scutul era albastru şi dice, reprezentând-o cu aripile deschise, în atitudi
acvila neagră, crucea şi soarele de aur, iar semi nea de a-şi lua zborul. De altă parte crucea, care
luna de argint. Deducem aceasta din faptul că în până acum însoţia acvila, este pusă în ciocul aces
acest mod le găsim colorate într'o stemă din 1616, teia, prinsă de braţul inferior. In sfârşit soarele şi
a
cea mai veche stemă colorată ce posedăm, ) şi tot luna sunt despărţite, primul rămânând în colţul
astfel sunt arătate şi în sigiliile principilor ardeleni stâng al scutului, iar cealaltă fiind trecută în colţul
dintre 1597—1599 * 2 ). De altfel aceleaşi culori s au drept (Fig. 5 şi 7). De altfel de acum înainte luna
păstrat până în timpurile mai noui pentru scutul şi nu mai este reprezentată totdeauna sub forma de
figurile din stema i arii-Româneşti. crai-ncu, ci de regulă cu coarnele spre stânga (con-
Modul cum este reprezentată acvila în stema lui turnată).
Mircea cel Bătrân nu este potrivit cu regulele he Astfel se fixează în mod definitiv tipul stemei
raldice din acel timp, ci este o reminiscenţă din vre Ţării-Româneşti : acvila cruciată însoţită de un
muri mai vechi, mai ales că tot aşa o găsim repre soare şi o lună, tip ce rămâne de acum înainte
zentată şi pe primele monete româneşti, bătute de în heraldică specific pentru această ţară, primind
către Vlaicu-Vodă pe la 1365. Deci suntem în numele de „acvila românească" (aquila valachica).
dreptăţiţi să admitem, că acest tip arhaic da In acelaş timp însă s’au făcut şi unele mod’Hcări
tează încă din timpul primului Domn al Ţării-Ro- secundare : forma scutului a devenit mai elegantă
mâneşti, Basarab cel Mare, care odată cu întemeie (Fig. 5 şi 7) ; a început să fie timbrat cu o coroană
rea şi organizarea Statului, îi va fi întocm.t şi princiară (Fig. 7); uneori i s’a adăugat ca suporţi
stema. • ' doi lei (Fig. 7, 9).
Urmaşii lui Mircea cel Bătrân au păstrat şi ei a- De acum înainte această stemă, devenită tradi
ceastă stemă, care a continuat astfel să fie între ţională, intră atât de adânc în uzul general, încât
buinţată în aceeaş formă până aproape de mijlocul se menţine de-alungul veacurilor următoare până la
veacului al XVI-lea, cu foarte mici modificări (Fig. întemeierea regatului României şi intră şi în stema
2—4). Aceste modificări constau în faptul că cru acestui regat, păstrându-se până în zilele noastre.
cea ce însoţeşte acvila are uneori două sau trei braţe Este adevărat, că după 1859 atitudinea acvilei s’a
orizontale (Fig. 2 şi 3); soarele şi luna sunt mutate modificat, fiind reprezentată cu zborul în jos, dar în
stema actuală a Român ei s’a revenit la vechea ati
;
*) Este stema lui Nicolae Pătraşcu Voevod reprodusă în tudine cu aripile deschise.
culori în albumul lui Valentin Frank, fost primar al Sibiului
(1590—1648). Copie la Academia Română. 2. STLME COMBINATE
2 ) Reproduse de d. M. Popescu în Revista Arhivelor, voi. Cu toate acestea, sigiliile Domnilor Ţării-Româ
I (1924—1926), p. 329 şi 330. neşti ne descopăr şi-o altă stemă, care, deşi mai pu-