Page 41 - 1931-02

MARCU BEZA: R U V A 109

un sat pe culmile Macedoniei, de care nici că au­ totuş, îl primiră binevoitori, temenindu-i-se de câte-
zise. Negreşit, stătuse la îndoială. Şi câteva zile ori îl întâlniau pe drum, însoţit mai totdeauna de
umblând stingher la mare, desbătând cu sine-însuşi, Iusuf arnăutul, cumpănit şi el, nelăudăros, cu pis-
privia fără voie şi bărcile în trecere ; cum purtau tolu-i ascuns în seleaf. După o vreme s’ar fi putut
agale de-alungul Bosforului cadâne sub strălucirea scuti de paza lui Iusuf. Inimile erau câştigate. Mai
de văluri şi cum, ajunse colo, unde-şi cotiau intra­ toţi aflaseră câte ceva despre viaţa, trecutu-i şi
rea în Cornul-de-Aur, lăsau neclintit la stânga, mai pierderea încercată ; şi căutau înţelegători, priete­
spre ţărmul anatolic, un ostrov — un mic ostrov- noşi la acest Mudiur simplu, fără dorinţa impunerii
cetăţue. De câte ori nu-1 zărise încă din copilărie ! voite, în preajma căruia seriozitatea feţei brune şi
Dar nicicând nu-şi oprise gândul asupra rostului, negrul îmbrăcămintei zămisliau atâta melancolie,
asupra povestei întemeerii sale, care lua acuma un luminată când şi când de un zâmbet — zâmbet pri­
înţeles profund. cinuit de gândul fiicei sale, ştiind-o alături, tânără,

S c u t a r i
(Călătorii la şi din Conxtantinopol de Capt. Charles Colville
Frankland, Londra, 1829)

Ci-că un paşă avea un vlăstar unic de fată. O
sorbia din ochi şi tremura în fiece clipă pentru
soarta ei. Şi de mare grijă, unde nu chemă odată
O s t r o v u l - c e t ă ţ u e
pe un vestit zodier. Aista, dupăce iscodi cât iscodi (Călătorii la şi din Constantinopol de Capt. Charles Colville
viitorul, rămase cu buzele strâns lipite. Numai con­ Frankland, Londra, 1829)
strâns, pregetă el să vorbiască ; şi atunci, în şoapte
neguroase, că pe fată ar fi păscând-o nenorocul, înfloritoare, leită imaginea soţiei pierdute şi neui­
că la anume vârstă ar fi găsind-o un sfârşit nă­ tate. Unii ca Sdrula glumiau pe seama acestei iubiri
prasnic. Paşa se cătrăni de mânios. Şi l-ar fi omo­ credincioase, după moarte: ,,Ţi-ai găsit! Turcii
rât pe zodier, dacă nu şi-ar fi luat seama. Hotărî, iau câte femei vor. Se duce una, rămân altele..."
în schimb, a ocoli primejdia ; şi dădu poruncă a-i Sdrula încă prinsese ceva dintr’o bucată de proslă­
ridica acel ostrov-adăpost — un cuib de ziduri în­ vire amoroasă multifemenină şi se puse a o repeta
chise, în care o puse pe fată. De unde i-ar fi venit lui Chiazim Efendi :
răul ? Jur-împrejur întinsul mării. Nimeni nu intra, Nenorocire~i să te~opreşti
afară de paşă şi de o strajă încercată. Ci vezi, a- Doar la o singură femee,
ducându-i-se într’o zi un paneraş cu struguri, din­ Şi să renunţi de tot plăcerii
tre ciorchinii de chihlibar se ivi şi moartea în chi­ Necontenitelor schimbări...
pul unui şearpe veninos. ,,Da, grăi Mudiurul cu blândeţe, îs versurile lui
,,De ce ţi-e scris, nu scapi !” îşi mărturisise Chia- Nabi şi sună mai departe :
zim Efendi. De-ar fi ţinut-o ici pe Marsine ori Imită luna ’n mersu-i schimbăcios
de-ar fi luat-o departe, tot una. Şi, cum avuse ne­ Şi schimbă-ţi patu ’n orice noapte,
fericirea să-şi piardă soţia — spre a mai schimba Şi ’n orice crâng găteşte-ţi cuib
şi a-şi mai risipi din gândurile triste, decisese de Şi ’n orice loc o casă; şi bea
plecare. Şi bea din şipotele toate
Aşa se nimeri el acuma la Clisura, între oameni Şi nu te mărgini tu numai
străini, de alte credinţe, tradiţii şi apucături, cari Dintr’un izvor să bei!