Page 42 - 1931-02

110 B O A B E D E G R Â U

Frumos, nu ? Dar e adevărat ? Oare, se poate ? se apropiă de Ruva ; din casă ieşi atunci şi unchiul
Turcii, ziceţi voi, aşa îs Turcii... N’avem şi noi su­ Şodi, cu plosca de rachiu în mână — strânşi astfel
flet ? Iacă un alt poet, Abdul-Hak-Hamid, şi-a împreună, întinseră o rogojină şi rămaseră la taifas
pierdut tovarăşa ; şi din adâncă desnădejde a scris: pe estrada grădinii. In lăsatul nopţii plopul uriaş
dealături se simţea fremătând din frunzişul fără
odihnă. Când şi când caravane băteau caldarâmul
înaintea porţii, suiau târgul şi, cârmind la dreapta,
se iveau înşiruite pe drum. Şi, după zvoana tălăn­
gilor, ghiciau ale cui sunt : Belu, Prncu, Sideri —
erau nume de chirigii ce reveneau într’una.
„Acum o iau spre Adriatica, zicea Şodi. Şi puţini
cai le-au rămas. Altădată porneau cu lungi cara­
vane, şi săptămâni dearândul, până la Pesta şi
Viena, şi mai încolo. Insă, de cum a huruit trenul
jos în câmp... Câte schimbări n’a adus şi n’a grăbit
el ! Nu-s mai mult ca cincizeci Je ani, tata îşi
aducea încă aminte, când bărbaţii purtau cialmale
şi se râdeau la cap, lăsându-şi numai un moţ în
creştet ; femeile umblau în sarici groase de şiac,
tivite cu găitan roşu pe de margini ; iar fereştile
caselor erau lipite cu hârtie unsuroasă, în loc de
C i m i t i r T u r c e s c
geamuri. Astăzi avem sticlă de Veneţia, şi mătă-
O călătorie prin Crimea la Constantinopol, de Elizabeth
sării fine ca pânza de păianjen, şi scumpeturi, câte
Lady Craven, Londra 1789
vrei: şi ajungem în Sărună după nouă ore de drum,
în vreme ce puneam înainte zile şi nopţi, zile şi
Deabia în groapă au pus-o, nopţi... Hei, dar suntem oare mai fericiţi ? Ne-am
Şi am pornit urcând pe munte, schimbat şi firea ? Nu-i aceeaş răutate şi vrajbă îm­
Să cer lui Dumnezeu cuvânt prejur ? Iată...”
De pricina izbirii-aceste, Şodi arăta sus, în partea unde scăpătând cher-
Dar nici-un glas nu mi-a răspuns... vanele, încremenia limpede linia coastei, cât deo­
Şi Mudiurul tăcu pe gânduri. I se năzăria colo sebeai şi o piatră de monument :
departe o gură de liman asiatic, aşa de calm, scăl­ „Groapa lui Musâ ! Un trimis al Padişahului a
dat în soare — drumul suitor între colnici, un pod fost năpustit de hoţi şi paznicul Musâ şi-a dat
arcuit sub frunzişuri, şi sus pâlcul de'chiparoşi în­ viaţa, acoperindu-i fuga ; pe locul căzut, i s’a ri­
semnând locul cimitirului.
dicat şi mormântul ce-i poartă numele”.
Chiazim Efendi merse cu gândul H Iusuf al său :
X
îl cântări scurt : purtările, ochi ageri, neşovăitori,
Marsine fusese lăsată a urma datinei satului. toate îl asigurau, că n’ar fi stând mai prejos în
Aci fetele anevoe se arătau, de zile mari ori în- credinţă. Se scutură totuş înfiorat de câte primejdii,
tr’amurgite, strecurându-se la fântâni ; iar dacă se de câte vrăjmăşii bântuiau împrejurimile. întrebă :
adunau mai multe în pragul porţii a-şi spune de-ale — Zici, un trimis al Padişahulu» ?
inimei, odată se risipeau la sosirea vreunui tânăr — Da, venind cu Musâ dinspre Căstur.
ca nişte potârnichi speriate. încât nici Ruva nu — Şi hoţi să fi fost ori vreo trupă de răzvrătiţi ?
putea s’o vadă pe Marsine. Totuşi, ariile turceşti — Cine ştie.. Pândeau la Bogar. dar ei au oco­
din şcoală îi răsunau acum în minte tot mai turbu­ lit ; şi-ar fi scăpat, de nu zăboveau la Trei-Fân-
rătoare, parcă vorbiau numai de ea, de Marsine ; tâni.
şi numele acesta şi-l murmura el singur extatic şi Spre a da poate alt curs vorbirii, se amestecă
mângâios, ca pe un descântec ce i-ar fi trezit aevea Ruva :
înainte chipul şi glasul ei, sorbindu-ie frumuseţea, — Pomenind de Trei-Fântâni.. sau găsit nu­
închizându-le în suflet, fără a se destăinui la ni­ meroase urme de urşi, lângă pădure’n jos, către apă.
meni. Dar, întâlnind pe Sdrula, nu odată avu sim- — Atunci, grăi Sdrula, să grăbim cu vânătoarea.
ţimântul, că şi gândurile istuia umblau într’acolo ; In câteva zile. O luăm din partea cealaltă. Trecem
tăcerile între dânşii erau oarecum pline de Mar­ la Trei-Fântâni. Străbatem codrul şi coborâm seara
sine ; altfel, de unde i-ar fi venit într’un rând lui prin Valea-Seacă.
Sdrula : — Cum ? întrerupse Şodi. Seara prin Valea-
„încă dela nuntă, n am dat cu ochii de ea. Stă ici Seacă, unde umblă vrăjitoarele ?
la doi paşi. Ai crede-o totuş în stele. N’am ghicit — Tocmai de aceea. Vom avea noroc să prin­
eu ? Din „O Mie şi una de Nopţi” ieşită...” dem pe vreuna.
Sosirea lui Chiazim Efendi puse capăt vorbei.
Domol ca în alte seri Mudiurul făcu o temenea şi (Urmează) MARCU BEZA