Page 47 - 1931-02

C R O N I C A H 7

directorul lui, dr. G. Banu, sunt o chezăşie de menţinere.
Stăruim să credem că întâia manifestare a educaţiei poporu­
lui, cel puţin la noi, în România, trebue să ia forme de edu­
caţie sanitară. „Revista de igienă socială” e un izvor şi un
îndreptar. Iată de ce ne este cu adevărat de două ori bine­
venită şi ne simţim mai siguri ştiind-o pe drumul nostru to­
varăş de-a dreapta.
Revista nu numai că are o însemnată menire, dar e şi bine-
făcută. E drept că împărţirea materiei e cam pedantă, dar
unei reviste de ştiinţă nu-i şade totdeauna rău : obişnuiţii se
simt mai acasă, iar trecătorii pot să puc pe atâta gravitate
0 părere de zâmbet. Ascultaţi categoriile: articole originale ;
documentări şi recenzii generale ; analize ; cronică. Cel puţin
două din ele sunt din punct de vedere redacţional,
Cartierul românesc din jurul bisericii dela Corcea
tautologice şi zadarnice. In schimb, factura şi tiparul sunt după cutremur
gândite şi de gust. E cea mai frumoasă publicaţie medicală
pe care o avem. Articolele sunt, apoi, urmate de rezumate în vorbele româneşti. Albania, maicuseamă cea de miazăzi ră­
limbile germană şi franceză. Cuprinsul e tradus şi el, ceeace masă ortodoxă, ne cunoaşte foarte bine. Las deoparte pe
înseamnă că, oricât de sumar, pot să ia cunoştinţă şi străinii Fărşeroţii călători, fraţi buni aromâni, cari ne-au dat unul
despre părerile d-lui Moldovan în legătură cu Medicul şi din cele mai mândre sate româneşti noui din Durostor. E
psihologul practic sau despre statistica vizitatorilor din sta­ vorba de Albanezii propriu zişi.
ţiunile de cură româneşti ticluită de d-nii G. Sglimbea şi L. Stând la sfat de curând la Atena cu un poet albanez, l-am
Georgescu. E un mare câştig, pe care nu multe reviste ro­ întrebat de cineva care să-mi poată da unele lămuriri şi date
mâneşti şi-l pot îngădui. despre viaţa spirituală a ţării lui. Mi-a dat numaidecât un
Cred însă că partea cea mai vie e aceea ascunsă sub titlul nume, pe acela al Secretarului general dela Instrucţie. Şi-a
de laborator, al Analizelor. Pe lângă ele recenziile sunt picio- adăugat zâmbind : „Poţi să-i scrii în româneşte. Ştie”. Nu
rongoase şi sforăite. Ştiri din domeniul igicnii şi medicinii m’am mirat atât că ştie româneşte Secretarul dela Instrucţie
generale, felurite şi bogate, luate din reviste, sau rapoarte albanez; au fost în cabinetul dela Tirana personalităţi şi
din lumea largă opresc şi deschid perspective. O seamă de mai înalte, care-şi petrecuseră toată viaţa în România. M’am
colaboratori informaţi îşi înşiră sub ele semnăturile de în­ mirat că ştie acest fapt poetul meu, prelat catolic, profesor în
credere. Scutari şi Albanez de Miazănoapte. România nu e străină
Iau dela cronică datele generale ale ultimului recensământ. in Albania. Ea poate fi întâlnită, unde cu gândul nu gân­
Ele n’au nimic definitiv, pentrucă despoirea buletinelor de deai, într’un biurou ministerial sau într’un concert public.
tot felul nu s a făcut, dar nu aduc mai puţin c părere gene­ In limba lor, răsunătoare ca o toacă de ghionoae într’o sin­
rală şi destul de vorbitoare. Iată unele oraşe: Bucureştii gurătate verde, s’aude deodată Pe-al nostru steag e scris
620.000 de locuitori; Cernăuţii 125.000; Chişinăul 115,736; unire.
Galaţii 102.145; Clujul 98.700; Timişoara 91.900; Oradia Nu mai uit bucuria cu care mi s’a povestit istoria liceului
82.700; Târgu Mureş 38.740. Patru oraşe singure numără un din Scutari. Clasă cu clasă s’a înălţat, într’o muncă de zidari
milion de locuitori. Populaţia urbană începe să însemne ceva de suflete, dela războiu încoace. Anul trecut liceul a fost
într’o ţară care se deprinsese de cinci zeci de ani încoace in sfârşit întreg, nu numai cu şcolari albanezi, dar şi cu
să i se zică „eminamente agricolă '. Din nouile constatări, cărţi în limba ţării. Era întâia şcoală mai înaltă, de când
îi ies noui îndatoriri; generaţia nouă trebue să ştie să le răs­
pundă mai bine decât a fost în stare neliniştita şi hărţuita
generaţie veche să răspundă alor ei.

BUCURII ŞI SUFERINŢE ALBANEZE. — Port cu
mine de câtva timp un program de concert scris într’o limbă
fără înţeles. Sunt învăţaţi cari cred că limba noastră şi acea
limbă au sălăşluit odată împreună, până când una şi-a luat
zborul, ca berzele, spre Miazănoapte. Mi se pare că însuş
cuvântul barză l-am adus de-acolo. Acest program de con­
cert cântat în Tirana, în luna Tetuer 1930, e alcătuit într’o
treime a lui din cântece româneşti.
Minunea e datorită întâmplării, şi nu numai întâmplării.
Profesorul S. Kosmo, conducătorul corului, a învăţat în Ro­
mânia cu Kiriac. E aproape unul de-ai noştri. Cântecele sunt
de Kiriac, de Danielescu, de Chirescu, de Brătianu, de Po-
rumbescu. Serbarea s’a încheiat cu Pe-al nostru steag, Hymni
1 Flamurit. Mulţi din strălucita adunare îşi vor fi adus aminte
de alte vremuri şi vor fi spus în gând, ascultând melodia, Biserica românească din Corcea