Page 48 - 1931-02
P. 48

118                                B O A B E  D E  G R Â U


         se  pomeneşte,  cu  totul  şi  cu  totul  albaneză.  împrejurul  ei   cu  alte  mijloace  plastice.  Ideea  a  fost  una  şi  singură,  reali­
         sau  adunat  poeţii  ca  s’o  cânte,  ei  cari  sunt  mai  vechi  decât   zările nesfârşite.
         orice  catedră,  şi  s’a  adunat  naţia.  Sunt  bucurii  care  nu  mai
                                                           întâiul  afiş  e  lumesc.  Mama  sau  purtătoarea  are  şorţuleţ
         sunt  date  decât  popoarelor  tinere.  M'am  trezit  cu  ochii   alb  şi  rochie  de  casă  cu  mâneci  scurte.  Urechea  dreaptă  e
         umezi ascultând.
                                                          acoperită  ca  de  o  floare  de  funda  unei  panglici  prinsă  în
          Sunt  însă  numai  câteva  săptămâni  de  când  un  cutremur  a   păr. Băeţaşul are guleraş festonat. Obrazul ambelor fiinţe are
         sguduit Albania. Mul­                                                         acea  mirare  din  ochi
         te  case  s ? au  surpat  şi                                                  nemăsurat de mari ca­
         multe  vieţi  s’au  pier­                                                     re  caracterizează  por­
         dut.  Surpăturile  uneia   EXPOZIŢIA INTERNAŢIONALA                           tretele lui Demian şi le
         au făcut un vuet şi au                                                        dă  uneori  o  înfăţişare
         ridicat  o  pulbere  de     . A COPILULUI                                     aproape   minoritară.
         moloz  care  au  ajuns                                                        Apariţia  e  nevinovată
         până  la  noi.  Au  fost                                                      si  fără  nicio  punere  în
         acelea  ale  bisericii  ro­                                                   scenă.  Petele  de  roşu
         mâneşti  din  Corcea,  o                                                      dau  şi  mai  mult  mo­
         clădire  puternică  de                                                        dernism  şi  interior.  E
         artă  bizantină,  târno-                                                      un  grup  lipit,  fără  ni­
         sită  abia  de  câţiva  ani                                                   mic  din  revărsarea  şi
         şi  împreună  cu  bise­                                                       rotunjala   clasică   a
         rica  din  Sofia  cele                                                        vestitului  autoportret
         două  case  ale  lui                                                          al  lui  Vigee  Lebrun.
         Dumnezeu  cu  care  ne                                                        A  ieşit  în  prag  la  o
         putem  mândri  în  Pe­                                                        chemare  sau  la  un
         ninsula Balcanică.                                                            zgomot  de-afară.  E  o
         Tocmai  partea  coru­                                                         clipă  de  viaţă  care
         lui de unde plecau cân­                                                       are  să  piară  numaide­
         tecele,  a  căzut  peste                                                      cât  în  vechile  rosturi.
         pridvor.  Poate  că  şi                                                       E  o  părere,  trecătoa­
         zidurile  rămase  au  să                                                      re ca şi afişul.
         fie  date  jos  cu  târnă­                                                      Al  doilea  afiş  e
         copul,  pentrucă  sunt                                                        sfânt.  Mama  e  Maica
         prea  şubrezite  ca  să                                                       Domnului,  iar  copilul
         mai poată fi păstrate.                                                        e  Isus.  Totul  e  o icoa­
         Mâini  s’au  ridicat  a-                                                      nă  a  unei  făcătoare  de
         tunci  să  ajute,  depar­                                                     minuni,  ţinută  intr’un
         te la Bucureşti. Comi­                                                        galben  de  foae  suflată
         tete  lucrează,  apeluri                                                      de  aur.  Capul  femeii
         şi  liste  de  subscripţie                                                    iese  din  cadru,  care
         colindă, discuri de bi­                                                       parcă  nu  poate  să  în­
         serică  —  dintr’o  —  zi                                                     capă  atâta  măreţie,  şi,
         se  umplu  Duminica  la                                                       cât  se  vede,  aplecat
         miruit.  Corcea  numai                                                        spre  umărul  stâng,  e
         ruine  îşi  va  avea  dir                                                     plin  de  linie  bizantină
         nou biserica românea­                                                         şi  în  acelaş  timp  de  o
         scă.  Au  să  se  audă                                                        bunătate   feciorelnică
         iară  din  corul  înalt                                                       trandafirie,  de  primi­
         cântecele.  Ele  se  miş­  1-31 MA1 1 9 3 2' BUCUREŞTI                        tiv  italian.  Nimic  din
         că  uşoare,  ca  un  zbor                                                     uscăciunea  schimnică
         alb  de  păsări  şi  ne                                                       a  mănăstirilor  Răsări­
                                            ^ Afiş de Demian (Premiul I)
         leagă. Sună cunoscut.                                                         tului.  Copilul  binecu­
         Cântecele străbat dru­                                                        vântează,  cu  braţele
          muri pe care cele două neamuri s’au mai întâlnit.  ridicate  în  lături  ca  nodurile  unei  legături.  E  o  veşnicie,  care
                                                          s’a  ridicat  în  zare  şi  nare  să  mai  plece  de-acolo.  Afişul  e
          COPILUL  IN  AFIŞ.  —  Au  apărut  cele  două  afişe  lucrate   numai  ca  o  învelitoare  străvezie,  prin  care  se  arată  un  motiv
         de  Demian  şi  premiate  cu  întâile  două  premii  de  o  comisie   din altă lume.
         de  specialişti,  pentru  expoziţia  copilului.  Cel  dintâi  arată  pe   Era  poate  mai  bine  ca  al  doilea  afiş  să  fie  ales  dintre  alte
         o  tânără  mamă  sau  pe  o  soră  mai  mare  cu  un  prunc  în  braţe.   lucrări.  Aşa  cum  e  astăzi,  pierde  şi  puterea  de  propagandă
         Motivul  revine  şi  în  al  doilea,  dar  cu  totul  în  alt  înţeles  şi  a Expoziţiei şi pierde puţin şi artistul. El însuşi a dat, pro-
   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53