Page 5 - 1931-02
P. 5
CONST. MOISIL: STEMA ROMÂNIEI 67
Fig. 5. — Sigiliul nu ^uiraşcu-Vodă 1557 Fig. 6. — Stema de pe tunul lui Petru Cercel 1583—1585
(Copie în gips la Arhivele Statului) (Muzeul Militar National)
fin întrebuinţată, a servit totuşi în diferite epoci stea de argint ; al doilea cartier fasciat roşu, aur,
ca stemă oficială. Ea reprezenta la început două albastru. (Fig. 13).
personagii domneşti, încoronate, stând faţă în faţă Iar Barbu Ştirbei (1849—1856) a procedat la
şi plantând un pom. fel introducând armele foarte asemănătoare ale fa
Mai târziu această stemă nouă a fost combinată miliei sale, de aproape înrudită cu familia Bi
3
cu stema tradiţională în sensul că acvila cruciată, bescu ): în primul cartier pe albastru un chevron
însoţită de soare şi lună, a fost aşezată în vârful de argint având o stea de argint între braţe; în al
pomului (Fig. 8). doilea pe argint o carte de aur deschisă (Fig. 14).
Deşi tipul acesta se întâlneşte şi în veacul al Şi din punct de vedere al ornamentării stemelor
XVI-lea şi în al XVII-lea şi în al XVIII-lea şi s au introdus în acest timp oarecare inovaţii. Astfel,
chiar la sfârşitul domniei Fanarioţilor, nu s a gene încă spre sfârşitul veacului al XVIII-lea apare pa
ralizat, ci a rămas numai ca tip special pentru anu vilionul căptuşit cu hermină, cum şi panopliile de
mite sigilii domneşti. arme, drapele şi instrumente muzicale, care conform
De altă parte. Domnii din familia Cantacuzineşti- modei de atunci împodobesc stema de jur împrejur.
lor (Şerban şi Ştefan Cantacuzino) au combinat Este interesant de constatat, că pe câtă vreme
stema tradiţională a ţării cu stema familiei lor : ac în veacul al XVIII-lea şi la începutul celui de al
vila bicefală încoronată, ţinând în ghiara dreaptă XlX-lea stemele sunt încărcate cu tot felul de po
1
un buzdugan, în cea stângă o spadă ). doabe cu caracter militar, cele de după 1822 sunt
Această combinaţie însă nu s a întrebuinţat în si dimpotrivă sobru ornamentate şi artistic executate.
giliile oficiale, ci numai în ornamentică, şi forma Spiritul războinic, care a predominat în Europa în
obişnuită consta într’un scut oval cu stema ţării aşe epoca napoleoniană, a făcut loc unui curent do
zat pe pieptul acvilei bicefale (pajură sau zgripţor) ritor de pace, de linişte şi de armonie socială, care
c. n îcuzmeşti (Fig. 11). se manifestă şi în arta heraldică.
Sistemul acesta a fost adoptat mai târziu în vea 3. STEMA Şl LITERATURA
cul al XlX-lea de către toţi Domnii Ţării-Româ- Pentru complectarea informaţiilor ce am dat mai
neşti. sus despre evoluţia stemei Ţării-Româneşti, credem
Astfel Grigore Ghica (1822—1828) şi Alexan interesant să arătăm în câteva cuvinte şi contribuţia
dru Ghica (1834—1842) au introdus în stema ţării ce o poate aduce literatura noastră veche în această
armele familiei lor : o serie de şase lacrămi de ar privinţă.
2
gint ) (Fig. 12). In manuscrisele noastre vechi şi în cărţile tipărite
Gh. Bibescu (1843—1848) a pus şi el în stema începând cu anul 1508 şi până la 1821, se găsesc nu
ţării armele familiei sale: în primul cartier, pe al meroase reproduceri ale stemelor Ţării-Româneşti,
bastru, un chevron de argint, având între braţe o
Moldovei şi Ardealului. Aceste reproduceri sunt
adeseori însoţite de scurte expuneri versificate, cu
1 ) Uneori aceste atribute sunt inversate: în dreapta spada,
prinzând descrierea sumară a figurilor din stemă şi
în stânga buzduganul.
laude la adresa Domnului şi dinastiei. Ele sunt in-
2 ) Aluzie la omorîrea lui Gr. Ghica, Domnul Moldovei,
în 1777. 3 ) Gh. Bibescu şi Barbu Ştirbei erau fraţi.
