Page 52 - 1931-02

C R O N I C A 1 2 1

scriitorul era cum nu se poate mai potrivit să cadă în lotul stângă de coamă, se pleacă până la pământ de le culeg de
autorului „conspiratorilor şi conspiraţiilor In epoca Renaşte­ jos”...
rii politice a României” (1848—1877). N’avem de ce să ne E aici nu numai un fragment de memorial de călătorie, dar
plângem. şi mult din metoda de ameţit cititorii a lui Alecsandri. Totul
Vasile Alecsandri, călător ! Poate că întâile însemnări de pare viaţă şi zbucium, şi nu e decât joc.
drum pe care le-am citit şi care mă mai urmăresc sunt ale
lui. Nu era un drumeţ în înţelesul nostru, dar de-atâtea ori TURISMUL IN ROMÂNIA. — Cadru şi organizaţie. —
se apropia până la confundare. Era în tot cazul dintr’o vre­ România nu e, încă, o ţară de turism internaţional. Zicem
me când călătoria mai însemna o plăcere în sine, în afară „încă” pentrucă ea are atâtea însuşiri, care o îndreptăţesc
de ispita staţiei ultime. Nu se desfiinţaseră încă depărtările, să devie. Vom cerceta pe rând aceste însuşiri, ca un cadru,
ci se străbăteau încet şi cu drag. Ştiţi vestitul episod din şi apoi posibilităţile de azi, pentrucă el să fie umplut de o
rada Biarritzului, cu ciocnirea în capete a doi înotători îno­ viaţă turistică.
tând pe spate şi fără să se vadă, dintre care unul Alecsandri. Din cele mai vechi vremuri, România a fost o ţară de tre­
Sunt paginile care mi-au dat dragostea Mării, n’aş putea cere. In afară de orice alt interes local, care să-i fi adus
să spuiu limpede de ce, pentrucă Marea în anii aceia, deşi anume, călătorii veneau pentrucă era aici o parte din bule­
foarte fragezi, o cunoşteam şi patima înotului o aveam. E vardul Răsăritului. Unul din marii noştri istorici, N. Iorga,
atâta nevinovăţie, şi lipsă de literatură, în ele, încât câştigă a putut să scrie o istorie a ţării numai cu ajutorul cărţilor
pentru totdeauna. Eu cel puţin am suferit această înfrângere. călătorilor abătuţi în cursul secolilor pe la noi. Trebue să
Alecsandri călătorul rămâne pentru mine un fel de călăuză fi fost atunci destul de mulţi şi destul de deosebiţi, ca să
de simbol pe un drum de început. poată alcătui ei singuri un asemenea izvor. Cine citeşte
cartea se convinge uşor de acest lucru. Mai târziu călătorii
In însemnările de călătorie Alecsandri îşi dă pe faţă firea
au descoperit şi pitorescul ţării sau unele din foloasele pe
fericită, mult mai deplin decât în poezie. Nicăeri caracteri­
care le puteau avea, ca nicăeri în altă parte. Aceste carac­
zarea din Epigonii nu-i vine mai bine. E într'adevăr „veselul
Alecsandri”. Scrisul e anecdotic, documentul se păstrează de tere, tranzit, culoare locală şi interese balneare sau altele
asemenea, sunt astăzi cel puţin tot atât de valabile ca în
cele mai multe ori omenesc, seninătatea şi hazul, ca şi felul
trecut, şi pe deasupra ajutate de mijloace de locomoţie sau
cum e înţeles exotismul, sunt clasice, nu romantice. Drumeţul
de înlesniri necunoscute altădată.
îşi mai dă seama că aceasta e şi starea firească a drumeţiei.
România e cunoscută ca ţara dela gurile Dunării. O mie
Meditaţia, pentru firile lirice, şi descrierea locurilor, pentru
de kilometri din cel mai mare fluviu al Europei alcătueşte
cele epice, dau de gol sau pregătirea sau alunecarea
hotarul ei de Miazăzi sau curg în întregime numai pe pă­
pe alt plan. După cum pictorul, în asemenea împrejurări, îşi
mânt românesc. Una din călătoriile cele mai odihnitoare şi
desface cutia şi îşi vâră degetul cel gros în gaura paletei, li­
mai bogate în privelişti, pe care o fac şi Românii şi e cu
teratul scoate hârtia sau condeiul. Drumeţia se opreşte, ca să
atât mai mult de recomandat străinilor, e călătoria cu vapo­
meargă literatura. Una şi alta sunt arte deopotrivă, şi nu se
rul pe Dunăre. Ea poate fi începută chiar dela Viena sau
pot suprapune şi amesteca. însemnările de drum ale lui Alec­
dela Budapesta. Un serviciu de vapoare curate şi repezi,
sandri sunt tocmai de aceea atât de atrăgătoare. Ele nu dau
austriace şi ungureşti sau iugoslave şi române, pentru tra­
niciodată impresia literaturii. Cel mult artificiul e al unui
seele parţiale, servesc regulat această linie, până la Brăila
povestitor, puţin vânătoresc, puţin îndrăgostit, care vrea să
şi Galaţi, de unde începe Dunărea maritimă şi până unde
mire şi să fie admirat, dar se apără de ridicul, ţinând dela în­
pătrund în susul apei, care varsă zilnic 20 de milioane de
ceput până la urmă tonul glumeţ. E o zeflemea şi o veselie
metri cubi în Marea Neagră, cele mai mari vapoare de Mare.
de om bun şi încrezut, fără nimic din ironia piciorongoasă,
Tăind aproape toată Europa centrală, cu oraşele ei cu tur­
până la înălţimea zeilor, a romanticilor. Se vede că lui Alec­
nuri gotice sau cu ruinele de castele medievale, călătorul a-
sandri îi plăcea să povestească. Ştim acest lucru şi pe altă
junge în plin Răsărit, cu orăşelele cuiburi de lăstuni în ma­
cale, din mărturisiri dela Junimea, ale unor oameni deprinşi
lurile înalte de lut, stăpânite de minaretele albe ale giamiilor,
să-şi ascută pe orice fapt simţul critic. Ei recunoşteau darul.
şi cu bălţile de păpuriş şi de sălcii, care anunţă marginile
Ascultau.
marei stepe tătărăşti şi ruseşti. E ca o secţiune, la îndemâna
„Intr’o fugă parvenim pe creştetul colnicului şi de aci asis­
oricui, prin geologia şi prin istoria Europei. Intrarea în
tăm la o fantasie executată de vr’o sută de Arabi încălecaţi
România se face printr’un culoar lung de zeci de kilometri,
pe ageri armăsari. Hagi- Mustafa ne spune că e un gum de
tăiat în munte. Sunt vestitele Cazane, cu Porţile de Fier la
Buidiri, locuitori din munţii ce se înalţă în dreapta noastră.
capătul lor. Nume aspre şi tunătoare, care răsfrâng în ele
„Arabii învăliţi în burnusuri albe de lână, sânt împărţiţi ceva din peisagiul geografic şi din spaima pe care multă
în două cete, care se isbesc una în contra alteia în răpegiu- vreme oamenii au legat-o de trecerea pe-acolo. Astăzi punţile
nea cailor, se chitesc din fugă cu şuşanele lungi, trag, se de­ se umplu de privitori, steagul fâlfâe la catarg şi muzicile
părtează, încărcând din nou armele lor, fără a se opri; apoi cântă, când vaporul începe să lunece prin acest făgaş strâmt
se întorc de ieu parte la acest simulacru de răsboi. Unii în­ şi cotit, mărginit la Miazănoapte de culmile prăpăstioase şi
vârtesc şuşanelele pe deasupra capului, scoţând din gât chiote împădurite ale Carpatului, iar la' Miazăzi de firidele şi de
furioase şi dau foc printre urechile cailor ; alţii simulând o rupturile de stâncă ale Balcanului. E într'adevăr locul de
goană din partea duşmanilor, se culcă pe coarda armăsarilor basme unde munţii se băteau în capete. Două lumi se des­
şi aşa plecaţi, împuşcă în urma lor ; alţii, mai dibaci, aruncă part aici, Apusul şi Răsăritul, Europa centrală şi Peninsula
armele lor înainte ca nişte djeriduri, şi aninându-se cu mâna Balcanică, cultura latină şi cultura bizantină, istoria şi le-