Page 54 - 1931-02

C R O N I C A 123

România în fotografii: altă vedere
Drumurile erau pârtii „moi” prin pământul prăfos al stepei, de metri la Turnul Roşu. Nu sunt ţări în lume care pe o
fără un kilometru pietruit, putând să fie schimbate după voe aşa de relativ mică suprafaţă să ofere călătorului atâtea o-
sau din nevoia noroaelor şi a nămeţilor. biecte de interes. întâiu, priveliştile unui platou de vreo 500
Intrarea în ţară dinspre Ungaria de jos şi Jugoslavia se de metri înălţime, dar brăzdat în toate direcţiile de ape
face pe drumuri foarte bune, de câmp neted bănăţean sau mari şi împărţit de ele în cămăruţe, cămăruţe, sunt o mi­
de câmpie a Tisei, aproape pustă, pe la Arad, dealungul nune. Indivizi şi popoare au căzut farmecului lor, lăudân-
râului Mureş sau pe la Timişoara. Peisagiul, după şesul cu du-le sau venind din alte părţi şi explicând împestriţătura
sate mari de colonizare, începe să se facă variat, după gră­ etnografică a unor colţuri ale lui. Evul Mediu european mai
dina grânarelor ţării, parcul cu vii, cu păduri şi cu munţi trăeşte pe aci, în castelele de pe culmi — numele german al
cu peşteri ai Carpaţilor şi ramurilor de munţi adiacente. Transilvaniei e Siebenbiirgen, Cele şapte castele — şi în
Chiar când văile se afundă şi cotesc repede şi vijelios, iar în privilegiile sau în amintirile unor popoare, cum sunt Saşii,
golurile perspectivei apar ţuguiuri singuratice de piatră, cu cele trei insule ale lor dela Sibiu, în lungul Târnavelor,
pământul nu-şi pierde caracterul lui de relief specific. Ma­ până la Braşov şi apoi în Miazănoapte la Bistriţa. Nu sunt
rile singurătăţi şi sălbăticii nu sunt niciodată atât de aspre nici astăzi decât 230.000, în mijlocul unei populaţii româ­
încât omul să se încovoae speriat. Firea poporului, încreză­ neşti de milioane şi al unei minorităţi ungureşti de câteva
toare şi veselă, mai curând meridională, se recunoaşte şi în sute de mii, dar organizaţia şi conştiinţa lor germanică le
cadru) în care se găseşte aşezat. Automobilul aleargă pe şo­ dă o situaţie economică şi culturală, cu totul aparte. Transil­
selele trase în marginea râpilor, care seamănă atunci mai vania e din acesta al doilea punct de vedere, al oamenilor,
mult cu nişte terase înalte anume făcute ca să se privească ca un uriaş muzeu etnografic. Porturile şi folklorul trăesc
departe, fără să se iasă din acest mediu tot pe atât sufle­ într’o vioiciune şi strălucire abia mai întâlnite. Limbile şi
tesc pe cât e fizic. chiar rasele se încrucişează şi convieţuesc de cel puţin opt
Dinspre Cehoslovacia şi Ungaria de sus şoselele se adună sute de ani, fără să se înlăture. Aşa s a ajuns să se vor­
în oraşul de 80.000 de locuitori aşezat numai la 6 kilometri bească de ea ca de o a doua Elveţie a Europei, cu deosebire
de graniţă, Oradea. De aici drumurile se îndreaptă spre că aici populaţia romanică e covârşitoare şi apoi că cele trei
Transilvania, urcând întâiu râurile şi trecând munţii Apuseni popoare, Români, Unguri şi Saşi, nu alcătuesc decât excep­
şi apoi ţinând văile a Mureşului sau a Oltului, până la zidul ţional grupe mari absolut pure şi perfect delimitate. In a)
albastru al Carpaţilor. Trecătorile sunt uneori de 1100 me­ treilea rând, după frumuseţea locurilor şi oameni, uimeşte
tri ca la Predeal, sau peste 1200, ca la Giuvala, cu vestitele bogăţia. Aici sunt câmpurile de gaz metan, aici munţii cu
ei serpentine dela piciorul Pietrei Craiului, cel mai greu de aur, fier, cărbune şi sare, aici apele fierbinţi şi vindecătoare,
urcat munte pe care îl avem, dar sunt şi de abia peste 300 aici masivele nesfârşite de păduri.