Page 10 - 1931-03

136 B O A B E D E G R Â U

de G. Voinescu
mez cu pipa, căreia el îi zicea lula. Panaite Leca
trebuia să inspire încrederea deplină şi oarbă as­ grav, încruntat, fost căpitan de trihandin. Dionisie
cultare a bordului ce comandau. Suverani absoluţi, Vasilatos, un grec mărunţel şi crăcănat, cu mustăţi
dar sclavi ai datoriei. Ei ne ascuţeau simţul răspun- de rac, fuma tumbechi cu narghileaua. Simpaticul
derei în aspra meserie a mărei, în care pâinea se Barba Ghiorghios care în calmul nopţilor de vară,
cântăreşte cu preţul vieţei, acolo unde greşala unui ne strângea în jurul catargului, sub bolta înstelată,
singur om poate deslănţui un dezastru. Soarta a- ca să ne povestească isprăvile piraţilor şi contraban­
tâtor suflete este încredinţată într’o singură mână diştilor de haşiş din Arhipelag unde îşi făcuse co­
ce trebue în orice clipă să fie stăpână, sigură, ho­ pilăria. Constantinescu-Mastela vechiul şef de e-
tărâtă. chipaj, rămas celebru, ungea fundul bărcei cu să­
Văd vii încă chipurile tovarăşilor de bord, figuri pun şi lua totdeauna premiul întâi la cursele de
copilăreşti, arse de soarele şi vântul din larg, în bărci, în ţară şi în străinătate.
plina voioşie a fericitei şi generoasei tinereţi. Nu Nici unul poate n'a mai rămas în viaţă... umbre
pot să uit cum împărţeam frăţeşte provizia de mare pierdute în noaptea trecutului Marinei Româneşti.
pezmeţii tari ca fierul, pe cari îi rodeam cu dinţi de Până şi dobitoacele care, alături de noi, au dus
şoarece flămând. Şi când nu mai puteam, că ne du­ aceeaş viaţă de bord pe Mircea, nu le putem uita.
reau dinţii şi gingiile sângerau, muiam galeţii pie- Dulmuş, căţelul nimănui şi al tuturor pe bord,
troşi în apa sărată a mărei şi-i mozoleam c’o poftă era tovarăşul fidel, veşnic la post, făcându-şi dato­
de lup. Câţi dintre acei îndrăsneţi marinari, astăzi ria alături de timonierul de serviciu. Trăgea cu din­
bătrâni încovoiaţi, au rămas în fundul minţei mele ţii la parîme în rând cu marinarii.
aşa cum i-am văzut pe-atunci :... agăţaţi în catarge, Un motan alb, Marcu, crescuse de mic între pân­
ca pisicile pe scări de frânghie, uzi până la piele, zele lui Mircea. Cunoştea ca un gabier întreaga ar-
suspendaţi de-asupra abisului, la capătul vergilor, boradă, nu suferea de răul de mare, şi se juca ba-
strângând între dinţi cuţitul de gabier, luptând în­ lansându-se între frânghii ca într'un leagăn. Un
dârjiţi cu pânza rebelă care se sbătea în urletul fur- pui de urs, care a fost dăruit Regelui Suediei, se
tunei... eroi obscuri, în clipe uitate, luptând cu oarba suia în vârful catargului îngrozit de bubuitul tunu­
forţă a naturei. rilor de câteori făceam tirul în larg. Un cocoş tur­
Nu pot uita nici pe bătrânii piloţi, adevăraţi lupi cesc, Osman, cumpărat din Trebizonda, umbla li­
de mare, vechii corăbieri italieni şi greci, cari ne ber pe punte şi trâmbiţa falnic anunţând răsăritul
învăţau pe-atunci manevra pânzelor, matelotajul, soarelui la orizontul mărei.
arta nodurilor de frânghie. Câte peripeţii, câte scene, câte întâmplări tragice
Barba Spiro Zarzaroni din Hios cate se hrănea şi comice nu-mi trec pe dinainte, când privesc în
cu roşcove, şi în loc de ceaţă zicea Ţaţa groasă. oglinda minţei, în urmă, la viaţa petrecută pe
Dalmatinul Micheli, condamnat pentru bigamie, se Mircea.
cununase cu o româncă în ţară fără să divorţeze de Furtuna din faţa insulei Cipru, când era să că­
nevasta lăsată la Triest. Trei fraţi Antonio Rota, dem în mijlocul unei trombe marine. Furtuna dela
calabrezi, marinari desăvârşiţi, admiraţi pentru arta Rodos, când am salvat din naufragiu o corăbioară
cu care scoteau contrabandele dela vapoarele de grecească. Echipajul nu mâncase de 5 zile, mari­
marfă. Burtosul Marcheti, care m’a învăţat să fu- narii noştri miloşi le dădeau din mâncarea lor.