Page 12 - 1931-03
P. 12

Ateneul Român                                Foto, press


               A t e n e u l                                R o m â n



        ÎNTEMEIEREA        ATENEULUI.       INIŢIA­      Problema  era  grea  şi  pentru  rezolvirea  ei  se  lup­
      TORII.  —  Cuvântul  Ateneu  are  şi  înţelesul  de   tau  tradiţionaliştii  extremi  şi  reformiştii  extremi.
      şcoală  (în  Belgia,  şcoalele  secundare  se  numesc   Cine  nu-şi  aduce  aminte  de  ironiile  crude  ale  unora
      atenee)  şi  înţelesul  de  societate  literară  sau  ştiin­  şi de pornirile neînfrânate ale altora ? •
      ţifică.                                            In  asemenea  vremuri  se  produce,  în  mod  fatal,
        Cu  acest  din  urmă  sens  s  a  făcut  la  noi  o  primă   un  dezechilibru  şi  opinia  publică,  dezorientată,  e
      încercare  în  Iaşi  de  către  Vasile  Alexandrescu   ispitită  a  fi  târâtă  de  curente  primejdioase,  cari  pot
      (Urechia)  în  1860,  când  a  scos  şi  o  revistă  cu  ti­  ademeni  şi  amăgi  pentru  un  moment,  dar  cari  pro­
      tlul  de  „Ateneul  Român  ’.  In  aceeaşi  vreme,  tot  în   duc, la deşteptare, cea mai grozavă decepţie.
      Iaşi,  o  grupă  de  profesori  şi  advocaţi  încep  confe­  In  asemenea  vremuri,  mai  mult  ca  oricând,  este,
      rinţe  publice  şi  din  activitatea  lor  avea  să  iasă  mai   în  adevăr,  nevoie  într’o  ţară  de  a  se  crea  cât  mai
      târziu ,,Junimea” şi „Convorbiri literare”.      multe  instituţii  culturale,  cari  să  răspândească
        Era  atunci  la  noi  o  epocă  de  frământări  şi  de   cultul  adevărului,  al  binelui,  al  frumosului  şi  să  facă
      prefaceri.  Unirea  principatelor  se  realizase  ;  dar   pe  om  a  se  deprinde  să  puie  mai  presus  trebuinţele
      consolidarea  nu  era  deplină  şi  tendinţe  centrifuge   sufletului decât cele trupeşti.
      turburau  câteodată  opera  de  unificare  pe  care  nu­  Atunci  s  a  creat  în  Bucureşti  Ateneul  Român  în
      mai timpul o desăvârşeşte.                       1865  şi  peste  un  an  Societatea  Academică,  deve­
        Era  şi  frământare  în  idei,  căci  cele  vechi  îşi  pier­  nită în urmă Academia Română.
      duse  autoritatea,  iar  cele  npi  nu  şi-o  dobândise   Ateneul  din  Bucureşti  nu  este  chiar  continuarea
      încă.  Poporul  român,  prin  elita  lui  intelectuală,  voia   celui  din  Iaşi,  căci  V.  A.  Urechia  zice  undeva  :
      să-şi  dea  seama  despre  sine  însuşi  şi,  după  ce  stă­  ,,Era  dat  ca  societatea  Ateneului  român  încetată,
      tuse  atâta  timp  departe  de  viaţa  lumii  civilizate  din   moartă  în  Iaşi  la  1861,  să  reînvie  în  1865  la  Bu­
      Apus,  doria  să  câştige  timpul  pierdut  şi  să  fie  ală­  cureşti”.
      turi de celelalte neamuri.                         După toate cercetările ce am făcut până acum
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17