Page 28 - 1931-03

G. M. CANTACUZINO: FUNDENII DOAMNEI 1 5 3

Motive florale Fototechnica
apăsate spre pământ, acoperite cu tablă, un drum cărei motive sunt flori şi fructe, păuni şi peşti în
de ţară care făcea să scârţâie şi să geamă osiile tră­ basine răcoritoare, palate luminoase ca cele din
surii, şi vite plictisite de căldură. poveştile celor o mie şi una de nopţi, şi chiparoşi,
Dar, deodată, în mijlocul satului, în fundul unui punând în acest ansamblu punctuaţia unui ritm.
teren rămas liber, împrejmuită de un zid vechiu de Toată gingăşia miniaturilor persane, multe din mo­
cărămidă, cu o portiţă umbrită de un nuc, se des­ tivele favorite ale acestor iscusiţi decoratori se re­
prinde în lumina acestei zile de vară, o biserică albă, găseau la Fundeni, transpuse în relief şi lucrate cu
ca o mireasă, în care se recunoaşte îndată expresia măiestrie în ipsos.
epocei Brâncoveneşti. In faţa acestei neaşteptate Această ornamentaţie gingaşe şi fragilă, lucrată
apariţii, mi-am adus aminte de Cântarea Cântări­ cu uşurinţă şi cu o sensibilitate care se vede în fie­
lor : Vino din Liban, mireasă, vino din Liban ! care amănunt, produce o impresie de tinereţe şi de
Şi când trecui sub umbra răcoritoare a nucului veselie.
care te înveselea cu urarea de bun venit şi mă găsii Oaspetele vechilor boeri care trecu pe aci ca
în micul cimitir, închis ca o cetate şi prada buruie­ să-i încerce norocul înfrumuseţând case şi biserici
nilor mirositoare şi a florilor de câmp, îmi reveneau cu iscusinţa mâinilor sale, a luat cu siguranţă ca
în minte crâmpee din imnul lui Solomon : temă un cântec de dor şi de dragoste cum e Cân­
„Grădină închisă este sora mea mireasă ; grădină tarea cântărilor, sau poate chiar imnul lui Solomon.
închisă, izvor pecetluit. Scoală-te, vântule, cel dela Căci atât florile cât şi fructele, cât şi mesele gă­
miazănoapte, şi vino, boare dela miazăzi, şi suflă tite şi basinele şi palatele („căci de este zid, să zi­
din grădina mea şi să curgă mirosurile”. dim preste el cămări de argint, şi de este uşă, să o
Şi în grădina nucului m’am pogorît. astupăm cu scânduri de chedrii”) toate nu sunt aci
In mijlocul acestui mic cimitir de ţară, cu mor­ decât aluzii la Sulamita, „ca să se întoarcă şi ca
mintele strânse unele lângă altele, atât de strânse s’o vedem”.
că nici un colţ de sub pământ, nu era nelocuit de­ Şi de este adevărată credinţa Egiptenilor că zu­
cât de un neam de morţi, pe această ţărână bogată grăvelile de pe locaşurile mortuare nu sunt decât o
în oseminte şi acoperită de iarba uitării, bisericuţa chemare către morţi, pentruca din împărăţia umbre­
era ca simbolul învierii. lor să se trezească şi să facă realitate aceste zu­
Cine ştie pentru care nuntă domnească fusese ea grăveli şi să-şi continue prin ele viaţa în cealaltă
zidită, căci pe zidurile ei albe se desfăşoară o în­ lume, cucernicii şi umilii plugari, cari îşi dorm som­
treagă decoraţie, făcută de un maestru persan ale nul cel bun în ţintirimul din Fundenii Doamnei, au