Page 3 - 1931-03
P. 3

Trirema de pe Acropolea Alenei



         Viata unei corăbii româneşti



           DEL A ARCA LUI NOE LA TRANSATLANTIC             Trunchiul  de  copac  primitiv  scobit  a  fost  prima
                                                         barcă,  aşa  cum  o  vedem  încă  şi  azi  pe  râuri  şi  pe
           Natura  n’a  făcut  pe  om  ca  să  meargă  pe  apă.   lacuri.  Acest  prim  tip  de  navă  zis  :  monoxilă,  pi­
         Omul  este  terestru,  legat  de  pământul  pe  care  calcă.   rogă,  ciobacă,  dubă,  este  sâmburile  arhitecturei  na­
         Pe  apă  nu  se  poate  susţine  decât  înotând  câteva   vale şi primul pas al navigaţiei mondiale.
         ore.  Omul înghite  apa  până  ce  apa  îl înghite pe om.   Haina,  ridicată  pe  o  prăjină,  umflându-se  de
        Atunci  cum  s’a  putut  forma  din  Homo  terrestris   vânt,  barca  a  plecat  singură.  Aşa.  a  început  navi­
        noua specie de Homo navalis ?                    gaţia cu pânze folosind forţa vântului.
           înţeleptul  Pitagora  a  zis  :  lăsaţi  cerul  păsărilor,
         apa peştilor şi pământul oamenilor.                Care  a  fost  întâia  mare  călcată  de  prova  tăioasă
           Totuş, omul nu s’a resemnat.                  a  celei  dintâi  nave  ?  Care  a  fost  poporul  primilor
           Prin  puterea  minţei  a  isbutit  să  umble  ca  peştele   navigatori  ?  Care  a  fost  evoluţia  maritimă  a  ome-
         prin  apă  şi  ca  păsările  să  se  ridice  în  văsduh.  Se   nirei  ?  Cari  au  fost  primii  eroi  din  grandioasa  epo­
         poate  zice  că  navigaţia  ca  şi  aviaţia  este  o  sfidare   pee  a  geniului  uman,  în  luptă  seculară  cu  cea  mai
         aruncată naturei.                                formidabilă  putere  a  naturei,  în  luptă  cu  marea  ?
           Marea,  lacurile,  fluviile,  râurile  pe  care  omul  nu   Marea,  geloasă  parcă,  fără  milă  a  înghiţit  totul,
         le-a  putut  trece  cu  piciorul,  erau  nişte  obstacole  ce   căci  pentru  totdeauna  aceste  secrete  vor  rămânea
         le  întâlnea  în  cale.  El  a  reuşit  cu  timpul  să  le  treacă   ascunse în noaptea preistoriei.
         şi,  mai  mult  chiar,  să  se  folosească  de  ele  ca  de   Şi  totuşi  un  martor  ne-a  rămas  până  azi  :  vasul
         nişte  drumuri  trase  dela  natură.  Căci  de  fapt  râul   plutitor  —  nava  —  care  sub  diferitele-i  forme,  ră­
         este un drum care merge.                         mâne  fructul,  roadele  muncei  şi  ale  creaţiei  minţei
           Ideea  de  a  utiliza  un  curs  de  apă  drept  cale  de   atâtor  mii  de  generaţii,  lucrători  anonimi,  îndepăr­
         comunicaţie este veche ca şi lumea.              taţii noştri strămoşi.
           Multă  vreme  pământul  era  acoperit  de  păduri   Căci  nava  nu  este  numai  un  mijloc  de  transport,
         nestrăbătute.  Fluviile,  râurile  erau  nişte  drumuri   o  locuinţă  flotantă  ;  în  ochii  marinarului,  nava  este
         largi  tăiate  dela  sine  fără  ca  mâna  omului  să  in-   o  fiinţă  vieţuitoare,  aproape  umană  —  însufleţită
         tervie.  Iar  la  vale,  în  sensul  curentului,  drumul  de   de  mai  multe  sute  de  inteligenţe  grupate,  ea  trăeşte
         apă merge singur.                                viaţa mai multor sute de vieţi.
           Navigaţia  este  cea  mai  veche  artă.  Căci  nava   Această  savantă  înjghebare  de  lemn,  fier,  pânze
        este  primul  vehicul  al  civilizaţiei  —  barca  este  mai   şi  frânghii,  are  parcă  un  suflet.  Cine  şi-a  încordat
         bătrână  decât  carul.  Numai  după  geniala  născocire   vreodată  braţele  stăpânind  cu  degetele  încleştate
        a roatei apăru carul.
                                                          roata  cârmei,  a  simţit  că  domină  o  forţă.  Nava
           Primul  tip  de  navă  a  fost  bucata  de  lemn,  bu­  trăeşte,  spintecă  valul,  geme  şi  urlă  în  suflarea  tur­
         tucul,  trunchiul  de  lemn  plutind  la  întâmplare,  de   bată  a  vântului  din  larg.  Vorbeşte  celui  care  ştie
         care  omul  primitiv  s’a  agăţat  instinctiv,  cu  un  fo­  s’o  înţeleagă,  sufere  şi  moare  de  bătrâneţe  dacă  n  o
         los real.                                        înghite marea.
           Mai  mulţi  butuci  legaţi  între  ei  au  format  pluta,   Cu  ce  atenţie  examinează  ochiul  marinarului  nava
         aşa  precum  şi  azi  o  vedem  plecând  dela  Vatra  Dor-   în  construcţie  pe  şantier  numărându-i  coastele,  ad-
         nei  pe  Bistriţa  şi  coborând  la  vale  pe  Dunăre  până   mirându-i  formele  elegante  ;  cu  ce  emoţie  priveşte
         la Mare.                                         lansarea şi botezul ei în apa mărei. cu ce durere Şi

                                              ^_______________ -
   1   2   3   4   5   6   7   8