Page 3 - 1931-03

Trirema de pe Acropolea Alenei

Viata unei corăbii româneşti

DEL A ARCA LUI NOE LA TRANSATLANTIC Trunchiul de copac primitiv scobit a fost prima
barcă, aşa cum o vedem încă şi azi pe râuri şi pe
Natura n’a făcut pe om ca să meargă pe apă. lacuri. Acest prim tip de navă zis : monoxilă, pi­
Omul este terestru, legat de pământul pe care calcă. rogă, ciobacă, dubă, este sâmburile arhitecturei na­
Pe apă nu se poate susţine decât înotând câteva vale şi primul pas al navigaţiei mondiale.
ore. Omul înghite apa până ce apa îl înghite pe om. Haina, ridicată pe o prăjină, umflându-se de
Atunci cum s’a putut forma din Homo terrestris vânt, barca a plecat singură. Aşa. a început navi­
noua specie de Homo navalis ? gaţia cu pânze folosind forţa vântului.
înţeleptul Pitagora a zis : lăsaţi cerul păsărilor,
apa peştilor şi pământul oamenilor. Care a fost întâia mare călcată de prova tăioasă
Totuş, omul nu s’a resemnat. a celei dintâi nave ? Care a fost poporul primilor
Prin puterea minţei a isbutit să umble ca peştele navigatori ? Care a fost evoluţia maritimă a ome-
prin apă şi ca păsările să se ridice în văsduh. Se nirei ? Cari au fost primii eroi din grandioasa epo­
poate zice că navigaţia ca şi aviaţia este o sfidare pee a geniului uman, în luptă seculară cu cea mai
aruncată naturei. formidabilă putere a naturei, în luptă cu marea ?
Marea, lacurile, fluviile, râurile pe care omul nu Marea, geloasă parcă, fără milă a înghiţit totul,
le-a putut trece cu piciorul, erau nişte obstacole ce căci pentru totdeauna aceste secrete vor rămânea
le întâlnea în cale. El a reuşit cu timpul să le treacă ascunse în noaptea preistoriei.
şi, mai mult chiar, să se folosească de ele ca de Şi totuşi un martor ne-a rămas până azi : vasul
nişte drumuri trase dela natură. Căci de fapt râul plutitor — nava — care sub diferitele-i forme, ră­
este un drum care merge. mâne fructul, roadele muncei şi ale creaţiei minţei
Ideea de a utiliza un curs de apă drept cale de atâtor mii de generaţii, lucrători anonimi, îndepăr­
comunicaţie este veche ca şi lumea. taţii noştri strămoşi.
Multă vreme pământul era acoperit de păduri Căci nava nu este numai un mijloc de transport,
nestrăbătute. Fluviile, râurile erau nişte drumuri o locuinţă flotantă ; în ochii marinarului, nava este
largi tăiate dela sine fără ca mâna omului să in- o fiinţă vieţuitoare, aproape umană — însufleţită
tervie. Iar la vale, în sensul curentului, drumul de de mai multe sute de inteligenţe grupate, ea trăeşte
apă merge singur. viaţa mai multor sute de vieţi.
Navigaţia este cea mai veche artă. Căci nava Această savantă înjghebare de lemn, fier, pânze
este primul vehicul al civilizaţiei — barca este mai şi frânghii, are parcă un suflet. Cine şi-a încordat
bătrână decât carul. Numai după geniala născocire vreodată braţele stăpânind cu degetele încleştate
a roatei apăru carul.
roata cârmei, a simţit că domină o forţă. Nava
Primul tip de navă a fost bucata de lemn, bu­ trăeşte, spintecă valul, geme şi urlă în suflarea tur­
tucul, trunchiul de lemn plutind la întâmplare, de bată a vântului din larg. Vorbeşte celui care ştie
care omul primitiv s’a agăţat instinctiv, cu un fo­ s’o înţeleagă, sufere şi moare de bătrâneţe dacă n o
los real. înghite marea.
Mai mulţi butuci legaţi între ei au format pluta, Cu ce atenţie examinează ochiul marinarului nava
aşa precum şi azi o vedem plecând dela Vatra Dor- în construcţie pe şantier numărându-i coastele, ad-
nei pe Bistriţa şi coborând la vale pe Dunăre până mirându-i formele elegante ; cu ce emoţie priveşte
la Mare. lansarea şi botezul ei în apa mărei. cu ce durere Şi

^_______________ -